Schiller şi Maya Saban – “I’ve Seen it All”

“Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David,

regele lui Israel în Ieruaslim.

Deşertăciunea deşertăciunilor – a zis Ecclesiastul -,

deşertăciunea deşertăciunilor,

toate sunt deşertăciune.

Ce-i rămâne omului din toată osteneala lui

cu care se trudeşte sub soare?

O generaţie se duce, o generaţie vine

şi pământul rămâne în veac.

Soarele răsare, soarele apune

şi spre locul său zoreşte

şi de-acolo se ridică mergând spre miazăzi

şi-apoi spre miazănoapte oculeşte;

de-a roata se roteşte vântul

şi vânt se-ntoarce prin rotirea sa.

Fluviile toate curg în mare

şi marea nu se umple;

fluvii se’ntorc de unde-au izvorât,

ca de acolo să purceadă iarăşi.

Cuvintele cu toatele-s trudite:

nu va putea să le grăiască omul;

ochiul nu se va’ndestula de ceea ce vede

şi nici urechea de ceea ce aude.

Ceea ce a mai fost,

ceea ce s-a petrecut se va mai petrece

şi nimic nu-i proaspăt sub soare.

De grăieşte cineva, zicând: “Iată ceva nou!”,

iată că acel ceva a fost în alte vremuri,

în cele ce-au fost înaintea noastră.

Ce-a fost întâi nu-i nici în amintire,

nici de ce-a fost pe urmă nu-şi vor aduce aminte

urmaşii de la urmă.

Eu, Ecclesiastul,

am fost rege peste Israel în Ierusalim .

Şi inima mi-am pus-o să caute

şi cu’nţelepciune să cerceteze

despre toate câte se petrec sub cer.

că anevoioasă nevoinţă

lea-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor,

cu ea să se nevoiască.

Văzut-am toate lucrurile

care se fac sub soare,

şi, iată, toate sunt deşertăciunea

şi vânare de vânt.

Ceea ce e strâmb nu poate fi îndreptat,

ceea ce lipseşte nu se poate număra.

Grăit-am eu în inima mea, zicând:

- Iată, m-am umplut de slavă

şi i-am întrecut în înţelepciune

pe toţi cei de dinaintea mea în Ierusalim

şi inima mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

Şi inima mi-am pus-o să cunoască înţelepciunea şi cunoaşterea,

zilele şi ştiinţa de a pricepe,

şi iată că şi aceasta-i tot vânare de vânt.

Fiindcă belşugu’n înţelepciune e belşug de cunoaştere,

iar sporul cunoaşterii e spor de durere.”

Cartea Ecclesiastului din Vechiul Testament, Cap. I

Bjork – “I’ve Seen it All” (Dancer in the Dark, 2000, R. Lars Von Trier)

Această melodie i-am trimis-o lui D. la un moment dat când era supărată pe mine. I-a mai trecut, pentru că i-a plăcut mult melodia. Avea dreptate personajul lui John Cusack în “High Fidelity” (2000, R. Stephen Frears) că a folosi versurile şi muzica altcuiva pentru a-ţi exprima sentimentele cu succes e o adevărată artă…

Vă invit să daţi mai departe ca “pansament” pentru relaţii.

O altă melodie a lui Jem pe o stare asemănătoare “Falling for You”

Dacă ţi-a plăcut acest post, atunci îţi mai recomand şi:

Videoclipuri-inspiraţie (3)

Videoclipuri inspiratie (1)

Dragostea ca un cântec (let me dance with your soul…)

The Piano of your heart (Dragostea ca un pian) (20.2)

Să ai parte de linişte…

Evanescence – My Immortal

În afară de articolele statice din meniul orizontal (în termen absoluţi, arhiva este incontestabil cea mai vizitată pagină), acestea sunt cele mai citite articole de pe blog (doar cele cu cel puţin 400 de vizualizări unice). Jumătate dintre ele au fost publicate şi pe alte site-uri.

1. Femeia, pe un piedestal? (1050+)

2. Privirea care contează (1050+), publicat şi pe yuppy.ro

3. “Vreau(!), fă-mi(!), dă-mi(!)” sau diferenţa între orgoliu şi dragoste (850+), publicat şi pe yuppy.ro şi lovesite.ro

4. Diferenţa dintre a trăi şi a supravieţui (750+)

5. Frumuseţea sufletului şi imaginaţia (650+)

6. Spune-mi ce crezi despre moarte ca să-ţi spun cum îţi trăieşti viaţa… (550+)

7. Viaţa ca un lift (550+)

8. Cum am cunoscut-o pe D (500+)

9.“Iubirea nu este un sentiment, ci o calitate a unei relaţii” (400+) publicat şi pe yuppy.ro 

10. Frică vs. iubire (a.k.a. Dragobetele lui D.) (450+) publicat şi pe kudika.ro

PS: Am actualizat Postul nr. 140.

Ţin minte că atunci când A. abia aflase despre relaţia mea cu D., a fost prima dată când D. a acceptat să mergem împreună la Biserică într-o duminică. D. nu e o persoană prea religioasă, dar un lucru pe care l-am apreciat întotdeauna la ea este respectul şi pioşenia faţă de Sfintele Taine şi modul în care se comportă când intră în biserică. Cu grijă pentru orice gest, atentă să facă ceea ce este important pentru orice credincios.

Ţin minte că în mod deosebit, era atrasă de a pune lumânări. Nu înţelegea prea bine tot ce spunea preotul, dar era curioasă să desluşească un sens, în absenţa cunoaşterii Sfintei Scripturi sau a Sfintei Tradiţii. Am mai fost la biserică împreună, iar cea mai mare schimbare pe care ea a vrut să o aducă în viaţa ei a fost faptul că, după aproape 10 ani, s-a spovedit, cu 3 zile înainte de Crăciun.Am fost şi împreună la moaştele Sf. Dimitrie, atunci când s-au adus şi moaştele Sf. Ap. Pavel în Dealul Mitropoliei din Capitală.

Desigur, cu aceste floricele nu se face primăvară. Dar a fost un drum pe care D. a păşit, iar atunci când a ales să păşească, eu am fost mai liniştit în sufletul meu. Clipa care dăinuie în amintirea mea este cea în care am ascultat la o predică din cuvintele şi despre părintele Dumitru Stăniloaie, pe care l-am citat aici din cartea pe care i-am făcut-o cadou lui D. în ziua în care am cerut-o în căsătorie.

Nu voi intra în detalii pe latura aceasta, întrucât ea invită prin natura ei la intimitate. Voi menţiona doar că seara în care D. s-a spovedit a fost ultima în care am mai fost împreună (22 decembrie 2008). Am condus-o la metrou la Unirii 2, aceeaşi staţie la care s-a dat jos atunci ne-am cunoscut,unde ea îl aştepta pe A., care venea de la Aviatorilor. Cele 2 metrouri au ajuns în staţie simultan. Ne-am despărţit şi am plecat în sensuri diferite. Cum a început, aşa s-a şi terminat.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi mai recomand şi:

Întunericul, fără lumină?

În 10 puncte despre ce îmi place la D.

Asta este ceea ce spune personajul jucat de Guy Pearce în “Memento”.

M-a întrebat într-un e-mail o cititoare a blogului care este importanţa amintirilor.

Amintirile sunt o dovadă despre ceea ce ai facut bine ca demonstraţie ca poţi, iţi aduce aminte că ai greşit, ca să ştii ce să eviţi, iar acestea iţi aduc înţelepciunea de a şti încotro să te îndrepţi.

“Cel care rămâne cu un ochi în trecut, riscă să şi-l piardă. Cine îl ignoră, riscă să-i piardă pe amândoi”.  Nu mai ştiu cine a spus asta, dar acest citat i l-am trecut ca dedicaţie pe cartea făcută cadou în ianuarie lui D. cu ocazia împlinirii a 28 de ani. Cartea? “Istoria trădării la români”, de Mircea Bălan.
Amintirile, expuse public, au rolul de a sta mărturie, şi de a avea impact asupra aproapelui, dacă e spre câştigul lui sufletesc să le parcurgă.

Acum un an, publicam primul articol pe blog, despre cum am cunoscut-o pe D. Pe atunci, eram încă împreună cu D. Atunci am scris şi versiunea originală a declaraţiei de misiune a blogului, pe care ulterior am îmbogăţit-o.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, îţi mai recomand şi…

Spune-mi ce crezi despre moarte ca să-ţi spun cum îţi trăieşti viaţa

Postul nr. 140

Unde este comoara ta?

Posted in ganduri despre idei si convingeri Tagged: amintire, memento ]]> http://dindragostepentrud.wordpress.com/2009/10/08/its-important-to-remember-i-need-to-remember/feed/ 0 dindragostepentrud