Un moment de cugetare ….pentru cine intelege



Doamne, este prea grea…Te rog, fa-o mai usoara…




|
Doamne, este prea grea…Te rog, fa-o un pic
mai usoara… Voi putea s-o car mai bine…

Multumesc atat de mult,
Doamne…



Sa o folosim ca un pod si sa trecem dincolo…

De mult prea multe ori ne plangem de crucea ce trebuie s-o purtam…
dar ceea ce nu realizam noi este ca ea ne pregateste pentru prapastiile vietii…
pe care Dumnezeu le vede cu mult inainte ca noi sa ajungem la ele !
Oricare ne-ar fi incercarea, oricarea ne-ar fi durerea…
sa nu uitam ca intotdeauna apare soarele dupa ploaie !!!
Noi ne luptam, uneori cadem si esuam…
dar Domnul este intotdeauna gata sa raspunda la chemarea noastra !
El cunoaste fiecare durere, vede fiecare lacrima,
si cu un cuvant de-al Sau poate indeparta orice frica !
Suspinele pot sa ne umple noptile…
dar dispar deodata, cand vine dimineata !
Salvatorul nostru ne asteapta intotdeauna ca sa ne dea Pacea, Harul si Dragostea Lui
FIE CA NECAZURILE SA FIE MAI PUTINE, BINECUVANTARILE MAI MULTE SI NIMIC ALTCEVA DECAT BUCURIE SA VA TREACA PRAGUL !!!
Era odată un om foarte nemulţumit de crucea pe care o ducea în viaţă. I se părea că este prea mare. Credea că este nedreptăţită de Divinitate şi prin urmare se plângea tot timpul. Aşa că, într-o noapte, a venit un înger la el şi i-a spus: vino să te plimbi într-o grădină unde sunt crucile fiecăruia. Şi a fost omul invitat să se plimbe de-a lungul grădinii care era presărată cu cruci uriaşe şi a fost invitat să-şi aleagă oricare cruce doreşte de acolo. Omul nostru a rămas impresionat de dimensiunea crucilor pe care le vedea şi la un moment dat, a văzut o cruce mai mică, lângă un zid şi a zis. „o vreau pe aia!” . Întorcând crucea, şi-a dat sema că pe spatele acesteia scria chiar numele lui şi i-a venit să intre în pământ de ruşine.
[preluate de pe net, sursa necunoscută]