27
Dec
08

I shall not bend or break…

Înţelegerea se poate obţine prin mai multe feluri. Unele persoane au o capacitate imensă de a empatiza cu altcineva, înţelegându-le starea, chiar dacă nu au trăit situaţia care generează o anumită stare. Alţii au capacitatea de a înţelege, fără a empatiza, pur şi simplu păstrându-se la suprafaţă ca emoţii, dar ştiind să recunoască o stare interioară, precum şi implicaţiile ei profunde.

Este parcă uneori mai uşor de a-i înţelege pe alţii şi a-i cunoaşte în profunzime, decât a ne înţelege sau a ne cunoaşte pe noi. Şi este mai uşor a ne feri de energiile care nu ne convin decât să descoperim în noi forţa de a le transforma… pentru că uneori energia necesară pentru a bloca o energie este mai mare decât cea de a o transforma.

Acceptarea de sine vine din iertarea faţă de propriile aşteptări şi iubirea necondiţionată de sine, respectându-i pe ceilalţi. Iertarea de sine vine odată cu conştientizarea propriilor greşeli şi nu cu ignorarea lor.

Acum, că suntem în zi de Crăciun, a face pace cu sine înseamnă a reuşi să ne dăm seama cum anume suntem nu numai OK, ci şi minunaţi, frumoşi şi unici fiecare în felul nostru. Nu avem nevoie de ceilalţi ca să ne recunoască strălucirea, pentru că cine vede strălucirea noastră nu recunoaşte decât propria strlucire, deoarece frumuseţea se regăseşte în ochii privitorului.

La prima privire ar părea că este ceva care ne datorăm nouă, să ne cunoaştem, să ne înţelegem şi să ne acceptăm, să ne acceptăm umbra. Acceptarea şi cunoaşterea de sine nu sunt responsabilităţi doar în faţa noastră, ci şi în faţa partenerului de relaţie. Acesta merită să ştie cine suntem şi ce vrem, şi mai ales, ce poate face pentru a ne ajuta să fim fericiţi. A intra într-o relaţie sentimentală fără suficientă cunoaştere de sine reprezintă o imaturitate pe care mai devreme sau mai târziu ambii parteneri o vor plăti.

Putem să lăsăm deoparte tot ce a fost din trecut, dându-ne seama că nimic din ceea ce a fost nu poate fi la fel din nou. Ceea ce este a trecut. Viitorul înseamnă schimbare, care începe din prezent. Cine suntem este supus unei dezvoltări inerente vieţii. Pe tot parcursul acestui proces, ceea ce e important să se păstreze este iubirea noastră faţă de cine suntem. E o stare care se trăieşte. Ea există sau nu există. Cei care au trăit-o o pot retrăi, pentru că se află în ei, sau o pot readuce în conştiinţă.

DJ Tiesto & Kirsty Hawkshaw – „Just Be”

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi mai recomand şi:

Dragoste de zăpadă (?) (14 mai 2009)

Libertate sau control ? (10 mai 2009)

To accept thyself (23 aprilie 2009)

Let U Go… (9 aprilie 2009)

Frică vs. iubire (a.k.a. Dragobetele lui D.) (23 februarie 2009)

Te respect pentru cine eşti independent de mine (23 decembrie 2008)

Să ne iertăm din suflet… (17 decembrie 2009)

„Inima mi-e plină de iubire, acum nu îmi mai poţi face rău!” (17 decembrie 2008)

Lucrurile care ne deranjează la alţii (14 decembrie 2009)


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Blog Stats

  • 123,896 afisari din 8 oct 2008

%d blogeri au apreciat asta: