26
Ian
09

Chipul de lumina al dragostei

Pag 359-369 din „Ascetica şi mistica ortodoxă” a lui Dumitru Staniloaie mi-au rămas imprimate în amintire şi în suflet încă de când le-am citit prima oară. Cu ocazia relaţiei cu D. am avut binecuvântarea să le observ puterea şi în viaţa reală. Am selectat anumite pasaje pe care aş vrea să le scot în evidenţă în care marele teolog al secolului anterior explica filosofia şi motivaţia dragostei în esenţa şi dogma creştină.

Enya – To go Beyond (II)

Dumitru Stăniloaie îl citează pe Ludwig Biswanger în pag. 359 (doar primul paragraf extras, restul redau din ideile părintelui):

Imaginaţia [chipului persoanei iubire] nu este o simplă fantezie sau iluzie, fără obiect real, ci primirea în suflet a chipului unei fiinţe reale, o legătură intimă între două fiinţe care se iubesc. Chipul fiinţei iubite sau iubitoare primit în mine îl trăiesc ca pe o adevărată susţinere sau îndemeiere a vieţii mele. […].

Fiecare subiect înţelege de ce iubeşte pe altul, căci vede în acela o serie de însuşiri şi de ajutoare […]. Dar nu înţelege uşor de ce îl iubeşte altul pe el, întrucât în dragostea altuia faţă de sine el însuşi îşi pare fără preţ, neinteresant, fără adâncimi. Nimeni nu-şi poate da seama cât de mult valorează el pentru altul, dar îşi dă seama cât valorează altul pentru el. Acesta este reversul mândriei şi al părerii de sine. Aci se revelează faptul că nimeni nu se poate mulţumi cu sine fără altul, că existenţa devine bogată şi adâncă prin altul. Trăind exclusiv în mine, existenţa mi se sleieşte de orice conţinut. […]

E uluitoare valoarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Iubirea e dovada existenţei noastre eterne şi mijlocul desăvârşirii noastre. […] Simţirea smerită a acestei puţinătăţi a propriei persoane nu exclude însă o creştere proprie prin dragostea semenului. Eu simt că dacă aş trăi prin mine însumi, în afara legăturii de iubire cu cineva, n-aş fi nimic, dar în această legătură eu cresc, însă tot plusul pe care-l experiez îl reduc la el. […]

Imaginaţia aceasta are multiple temeiuri de adevăr. În primul rând subiectul fiecăruia ascunde virtualităţi indefinite, care pot fi puse în valoare prin iubire. De aceea aceste virtualităţi le sesizează tot numai cel ce-l iubeşte. Aceasta, în primul rând pentru că el surprinde în manifestările voluntare şi în vibraţiile lui sufleteşti o mulţime de nuanţe care revelează latenţe neobservate de privirea piezişă sau superficială a celor ce-i sunt ostili sau indiferenţi.

În al doilea rând, pentru că cel ce iubeşte înfrumuseţează în mod real prin dragostea sa fiecare trăsătură a celui iubit, nu numai pentru că proiectează de la sine un văl de lumină peste ele, ci şi pentru că de fapt cel iubit, simţind dragostea celuilalt, o trăieşte ca pe o putere ce scoate la iveală din adâncurile sale tot ce e mai bun şi, în acelaşi timp, îl sporeşte considerabil; de fapt, prin dragostea noastră facem mai buni şi mai frumoşi pe alţii, precum ne facem şi pe noi înşine.

Iar în al treilea rând, cel ce iubeşte făureşte în sine un chip de lumină al aceluia, iar faptul acesta se datorează fie total virtualităţilor ascunse în trăsăsturile celui iubit, fie idealurilor spre care aspiră în mod neştiut tendinţele celui ce iubeşte, fie unei sinteze a asipraţiilor unuia cu virtualităţile sesizate din celălalt, ceea ce-i mai probabil. […] Iar forţa acestei imaginaţii care e forţa dragostei, dacă dragostea este adevărată, adică statornică şi puternică, reuşeşte să actualizeze aceste latenţe în fiecare din ei.”.


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Blog Stats

  • 123,896 afisari din 8 oct 2008

%d blogeri au apreciat asta: