03
Apr
09

…şi Uţa se uita lung la mine

Un coleg de-al meu de apartament are o pisică, Uţa. Uţa e o pisică tare simpatică. La un moment dat, el şi eu eram la masă, iar eu mâncam un măr. Uţa se uita lung la măr şi îşi lingea botul.

– Ce lung se uită Uţa la mărul meu…!

– Asta pentru că încă nu ştie ce e!

… replică la care eu am început să râd atât de tare încât Uţa s-a speriat şi a dărâmat un scaun pliant care era să cadă peste ea. După cum am spus, avem o pisică tare simpatică.

Carmen a postat acum 2 zile un comentariu inspirator la „Women sort for presence” şi m-am gândit să elaborez pornind de la ce a înţeles ea.

D. mi-a spus în ianuarie că intenţionează să se căsătorească cu A. , pentru că el este sufletul ei şi pentru că şi-a dat seama cât de mult îl iubeşte atunci când era pe punctul de  a-l pierde (mergând pe ideea că ne dăm seama cât de mult contează cineva abia în acel moment). El avea o prezenţă mult diminuată în viaţa ei în momentul în care D. a început relaţia cu mine. A fi prezent(ă) pentru partener înseamnă a şti să reacţionezi emoţional suficient de ferm, blând şi asertiv şi nu impulsiv sau blocat, atunci când partenerul are dificultăţi sau se manifestă chiar aruncând cu afirmaţii dure spre tine.

Ideea pe care am exprimat-o în „Women sort for presence” este că uneori în viaţă, căutăm anumite lucruri pe care nu le avem şi după care tânjim în relaţia curentă, iar pentru asta există câteva opţiuni:

– a găsi pe altcineva, cu riscul ca acea persoană să nu îndeplinească necesităţile din prezenta relaţie, ceea ce era şi cazul, după cum mi-a spus D. la un moment dat, că dacă ar reuşi să îmbine calităţile pe care fiecare dintre noi le avem într-o singură persoană, ar fi cu adevărat fericită

– a păstra cu frustrare fidelitatea. Pentru unele persoane care au ceea ce se numeşte caracter în sensul de verticalitate morală, asta poate deveni în timp o sursă de înţelepciune şi linişte şi o formă prin care să-şi împace sufletul, păstrând în acelaşi timp suferinţa de a rămâne alături de cineva care nu întruneşte toate aşteptările şi nu o va face niciodată din cauza a cine este.

– a pătrunde dincolo de aşteptări şi a trăi pur şi simplu bucuria sufletească (nu trupească) de a fi împreună cu acea persoană, aşa cum este. E un nivel mai profund de relaţionare, iar nici acesta nu garantează că relaţia va rămâne în picioare, dar garantează că va fi mai autentică. Din nefericire, D. nu a reuşit să facă asta. Nici cu mine, şi nici cu A, iar asta ţine de alegerea ei de a îşi crea capacitatea de a relaţiona cu adevărat dincolo de suprafaţă, dincolo de convingerile din educaţia ei. Dar e OK. Eu o iubesc oricum. Aş fi crezut că atitudinea sau comportamentul ei sau distanţa ei va schimba asta, dar asta s-a nu s-a întâmplat.

„Trădătorul, după comiterea actului, are un comportament bizar. E în stare să recunoască fapta, să se dezvinovăţească, să se justifice, să explice şi numai arareori să afirme că a greşit. De cele mai multe ori, nu are sentimentul păcatului şi << fără sentimentul păcatului>>, spune Noica, <<fără o conştiinţă a vinei individuale, nu există împlinirea sufletească>>” (Mircea Bălan,  Istoria trădării la români – cartea pe care i-am făcut-o lui D. cadou de ziua ei în ianuarie).

D. a afirmat că singurul lucru pentru care îi pare rău în afară de faptul că nu mi-a spus de la început de existenţa unei alte relaţii este faptul că eu n-am învăţat nimic din relaţia cu ea…

În cele din urmă, D. s-a trădat pe sine, pentru că cea mai mare surpriză pe care nu o poate nega, oricât ar fi în stare să o explice, a fost că A. a vrut să o părăsească pentru altcineva, altfel spus nu a fost suficient de prezent pentru ea atunci când ea îi arunca provocarea relaţiei cu mine. Şi, la urma urmei, nu se poate spune că ea s-ar fi ascuns foarte tare… ci doar că el nu a fost foarte prezent încât măcar să aibă habar că ei îi lipseşte ceva în primă instanţă (altfel nu ar fi fost atât de puternic şocat şi dezamăgit de această trădare – nu am fost primul şi cu siguranţă ştiu acum că nu voi fi nici ultimul).

Nu există iubire adevărată fără acceptare din suflet.

PS: This is delicious…, it will most probably happen…

extras din filmul lui Woody Allen, “Vicki Cristina Barcelona”


3 Responses to “…şi Uţa se uita lung la mine”


  1. 1 lcarmen
    04/04/2009 la 10:22 AM

    „Nu există iubire adevărată fără acceptare din suflet”-cat de frumos spus :X imi place foarte mult,la fel si postul😀🙂


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Blog Stats

  • 123,896 afisari din 8 oct 2008

%d blogeri au apreciat asta: