30
Mai
09

DARE

DARE TO BE WHO YOU FORGOT TO BE.

NOW !

[YOUTUBE=http://www.youtube.com/watch?v=sb2YOg_dkQM]

Cine eşti spune prin cum faci” sau „Cum faci spune despre cine eşti?”, altfel spus: „mergem de la cognitiv la comportamental sau de la comportamental la cognitiv?” – a fost mereu o formă a psihologilor de a întreba „ce a fost mai întîi, oul sau găina?”.

D A R E

"Dare" Copyright (C) Lorena Lazăr

„DARE” Copyright (C) Lorena Lazăr

A îndrăzni să fie cu adevărat provocatoare este un lucru pe care orice femeie ştie să îl facă, dar nu orice femeie ştie să îl realizeze cu stil.

Sau hai să luăm lucrurile altfel. D. căuta, nici ea nu ştia ce. O femeie care caută ştie să atragă în viaţa ei situaţiile şi oportunităţile după care tânjeşte. Mă căuta pe mine. Replica a fost doar elementul care să creeze contactul. Faptul că s-a „lăsat agăţată spune multe despre ea” pare a fi genul de comentariu foarte judgemental. În momentul în care judecăm, nu putem înţelege. Rămânem la un nivel de suprafaţă, de imagine, de impresie, ori articolul „Femeia, pe un piedestal?” provoacă exact la o privire dincolo de ceea ce se afişează la nivelul imaginii. În mod paradoxal, imaginea blondei îmbrăcate în roz despre care scriam, a fost o provocare pentru mine pentru a afla dacă nu cumva există ceva dincolo de respectiva imagine.

D. răspundea la rândul ei la provocări. Din orgoliu, din ambiţie, din dorinţa de a demonstra celorlalţi că poate să fie valoroasă prin ceea ce poate face. A încercat să joace şi cu mine acest joc de câteva ori, dar nu i-a mers.

La rândul ei, în mod subconştient, fiecare femeie încearcă să îl testeze pe bărbatul de care este interesată luând-o razna, fiind isterică, aruncând vorbe dureroase, ca să verifice dacă se poate baza pe el în situaţii stresante, sau ca să se simtă iubită. Acestea sunt provocări. Este modul unei femei de a „face pe nebuna”, care i se întâmplă fiecăreia, mai devreme sau mai târziu.

Prin inerenţa informaţiilor la care am acces când vorbesc cu cineva, îmi place să lansez provocări care să ridice ştacheta, care să provoace dezvoltare.

Seducţia, în esenţă, este o formă prin care un bărbat o face pe o femeie să se simtă iubită pentru cine este, nu pentru cine se arată a fi, pentru cine tânjeşte să fie recunoscută, nu pentru ceea ce afişează în exterior, de tipul: „dacă am să fiu drăguţă şi simpatică, lumea o să mă placă” – acelaşi lucru e valabil pentru căţei şi clovni. Am dat doar un exemplu. E provocator, nu-i aşa🙂 ?

Dar, în cele din urmă, seducţia este marketing. Adică să ştii să îţi plasezi sentimentele în sufletul partenerului în aşa fel încât acestea să reprezinte împlinirea necesităţilor sale, şi să le comunici pe canalele potrivite.

Vai, „ce percepţie lipsită de magie asupra iubirii!” – dar iubirea trebuie să funcţioneze în relaţii, remember? Care persoană sănătoasă la cap se aşteaptă ca o relaţie să funcţioneze doar pe baza implicării emoţionale, fără raţiune?

"Lemonade" Copyright (C) Lorena Lazăr

„Lemonade” Copyright (C) Lorena Lazăr

Îndeosebi, pentru cititoarele acestui blog, am câteva provocări:

Te provoc să fii femeia care ţi-ai dorit să fii, autentică, apreciată pentru cine eşti, şi nu condiţionată pentru cum te comporţi.

Te provoc să cauţi ce îţi doreşti şi să recunoşti cu inima deschisă atunci când găseşti că e ceea ce ai căutat.

Te provoc să ai grijă de sufletul tău şi să te eliberezi de orice fel de lucruri materiale la care ţii pe pământ.

Te provoc să renunţi să mai investeşti în cum arăţi şi să te respecţi pe tine nu prin imaginea pe care încerci să o vinzi.

Te provoc să arăţi cine eşti şi să fii iubită pentru aceasta.

Te provoc să rezişti provocărilor din orgoliu. Nu ai nimic de demonstrat nimănui. Cine te iubeşte, te iubeşte necondiţionat şi are încredere în tine.

Te provoc să te uiţi pătrunzător în ochii unei persoane pe care vrei să o cunoşti.

TE  PROVOC  SĂ  FII  CINE AI  UITAT  SĂ  FII !

[YOUTUBE=http://www.youtube.com/watch?v=sb2YOg_dkQM]

Societatea contemporană pare a învăţa femeile că trebuie să arate bine şi există o întreagă industrie care deserveşte această dorinţă. Ca răspuns, bărbaţii trebuie să cumpere mese la restaurant, să plătească benzină pentru plimbări, ieşiri în oraş, un întreg ritual menit să deservească o foame tot mai mare de apreciere condiţionată de investiţia în imagine. Femeile vând imagine şi bărbaţii cumpără această imagine. Ceea ce rezultă sunt relaţii la suprafaţă. Şi îţi dai seama la un moment dat: „hmmmm, parcă nu asta voiam… deşi m-am simţit bine o vreme”.

Unora ca aceştia care caută aparenţele le spune Iisus Hristos unora ca aceştia în continuarea fericirilor: (Evanghelia după Luca 6.25-26): „Vai, vouă, celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă, celor ce râdeţi acum, că veţi plânge şi vă veţi tângui. Vai, vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine; că părinţii lor aşa le făceau proorocilor mincinoşi.”

Te provoc să trăieşti, nu să supravieţuieşti.

Spune-mi ce crezi despre moarte ca să-ţi spun cum îţi trăieşti viaţa…

După ce vei muri, de ce preferi să-ţi aduci aminte?

Te provoc… să descoperi cu imaginaţie frumuseţea din sufletul tău dincolo de imagine

DARE  to Look   C L O S E R !

[later edit] Aceast articol îl continuă pe cel mai vizualizat de pe blog (peste 1000 de afişări unice), „Femeia, pe un piedestal?„. Articolul a fost scris şi publicat iniţial pe 30 mai, apoi reeditat pe 26 septembrie 2009. Am preferat să păstrez varianta aceasta, pentru că e unul din articolele cu cele mai multe comentarii de pe blog, şi l-am scris pornind de la comentariul Lolitei26 la „Femeia, pe un piedestal?„. „Faptul că D. s-a lăsat agaţată de tine în metrou, indiferent cât de impresionabilă a fost replica ta, spune foarte multe despre ea.”


15 Responses to “DARE”


  1. 1 lolita26
    31/05/2009 la 8:27 PM

    Stimate domn…,
    (chestiune prealabila: nu am observat daca ti-ai lasat un nume pe site, un pseudonim sau macar o initiala, ca sa stim cum sa ni te adresam🙂 ).
    Am fost putin contrariata cand cand am vazut ca mi-ai publicat comentariul lasat la „Femeia pe un piedestal”, fara sa fi publicat si ultimul fragment pe care l-ai reluat in acest entry, respectiv cel in care sustineam ca faptul ca s-a lasat agatata in metrou spune multe despre ea. Si ma bucur ca ai reluat acest comentariu al meu, pentru ca nu i se adreseaza numai lui D, ci tuturor femeilor.
    Cand am facut aceasta afirmatie, am vrut sa spun ca D, prin acest gest al ei, este o femeie promiscua. probabil este un termen dur, insa nu este ceea ce cred numai la nivel rational, ci si educational. Pentru ca tot spuneai ca felul cum pun problema este cam judgemental, si pentru ca eu chiar profesez in domeniul juridic, trebuie sa-ti spun ca principiul pe care se administreaza un dosar penal de catre un judecator este acela de a judeca fapta, nu persoana. Eu nu o judec pe D in functie de ceea ce este ea, ci strict raportat la aceasta fapta a ei.
    Nu sunt o femeie inchisa la minte, in niciun caz nu sunt o sfanta si nici nu pozez in aceasta postura. Pentru barbatii pe care i-am iubit, am jucat diverse roluri, inclusiv cel al femeii promiscue. Eu sunt cea care in urma cu 3 ani si jumatate, am agatat un barbat pe care il vedeam pentru prima oara in viata mea, lasandu-i un biletel in care il invitam la un ceai. El a acceptat, eu am pierdut… Pentru marele concurs „miss partenera oficiala”, prin acest gest am fost descalificata din start, desi m-a iubit si am avut o relatie de aproape 3 ani. Am fost iubita lui, amanta lui, „the one”, dar nu voi fi niciodata mama copiilor lui. Nu ma consider a fi o femeie promiscua, dar cred ca felul cum m-a cunoscut, l-a determinat sa-mi puna aceasta eticheta, tocmai pentru ca el a judecat fapta si nu persoana mea.
    Mie mi se intampla in fiecare zi, cel putin o data, sa incerce cineva sa ma agate in spatiul public. Nu acord atentie niciodata. De ce as face-o? Adica ce poate sa vrea de la mine un barbat care ma agata in metrou, pe strada, intr-un supermarket etc? Cam asta e intrebarea pe care trebuie sa ne-o adresam noi toate carora ni se intampla asa ceva, inclusiv D. Nu pun la indoiala faptul ca tu ai avut intentii serioase cu ea din prima clipa cand ai vazut-o. Pun la indoiala faptul ca ea a inteles aceste intentii serioase. Pun la indoiala faptul ca ea a observat ca ai privit-o cu profunzime, pun la indoiala faptul ca ea si-a dat seama ca vrei mai mult decat un simplu contact fizic/o aventura. Dar si-a dat acordul. Asta o face sa fie promiscua.
    Tot in acest entry, am observat ca ai lansat niste provocari, printre care: „Te provoc să rezişti provocărilor din orgoliu.” Exact despre asta e vorba, despre a rezista unei astfel de provocari din orgoliu. Adica cine esti tu, cel care imi ceri numarul de telefon in metrou, ca sa meriti sa ti-l dau? Si poti fii sigur ca ea va face asta din nou cand va avea ocazia. Imagineaza-ti ca peste 5 ani, e in drum spre casa, unde tu o astepti, poate cu cina pregatita, impreuna cu copilasul vostru si un alt barbat ii va cere numarul de telefon in metrou. Crezi ca va refuza?

  2. 2 dindragostepentrud
    02/06/2009 la 10:39 AM

    „Dimineata,in drum spre serviciu,un evreu vede in statia de tramvai,un domn bine facut si foarte bine imbracat. Prezenta lui il intriga. Un domn astfel imbracat nu se duce la serviciu la aceasta ora a diminetii; daca nu se duce, inseamna ca vine; de unde poate veni in zori de zi un domn astfel imbracat decât de la o dama; un domn bine vine de la o dama bine; la noi in cartier sunt trei dame bine: Natasa, care-i insa plecata la Leningrad, Rashela, dar de la ea vin chiar eu, si sotia mea. Sotia mea are trei amanti: directorul ei (firesc), directorul meu (normal), si pe un oarecare domn Abramovici. – Buna dimineata, domnule Abramovici! – Buna dimineata. Dar de unde ma cunoasteti? – Simpla deductie. ”

    Am putea să considerăm că o asemenea perspectivă este una acoperitoare, iar cine s-a lăsat „dus de val” o dată o va face şi a doua oară, dar asta mi se pare o perspectivă prea cinică şi dură. Poate fi realistă în multe cazuri, dar mie îmi place să investesc încredere şi să-mi fie răsplătită decât să primesc confirmarea neîncrederii pe care poate că am stimulat-o…

  3. 3 lolita26
    02/06/2009 la 12:36 PM

    nu e vorba doar de faptul ca o va face din nou, ci mai ales de faptul ca ti s-a dat mult prea usor. si tocmai faptul ca ti s-a dat atat de usor, denota faptul ca o va face din nou. reiau: cand te agata un tip in metrou, in niciun caz nu te astepti ca te cere in casatorie peste 10 zile. ce poate sa vrea el de la tine? vrea aia (sex), iar tu in dai numarul de telefon dupa 10 minute de conversatie. si daca in mintea ta naiva, totusi crezi ca te va cere in casatorie dupa 10 zile, trebuie sa te gandesti cum te va percepe acel barbat caruia i-ai cedat in 10 minute. daca n-ai o problema in legatura cum felul cum te va percepe el…
    iar daca tu nu ai o problema ca o astfel de femeie sa fie mama copiilor tai, fine by me.🙂

  4. 4 dindragostepentrud
    02/06/2009 la 1:02 PM

    Mi s-a dat „mult prea uşor” pentru că ea căuta pe altcineva în acea perioadă, pentru că nu era cu adevărat mulţumită de ceea ce primea în cealaltă relaţie. Şi nu mi-a dat numărul ei de telefon în 10 minute, ci mi-a dat ID-ul ei de mess după 15 minute de discuţie în metrou. Abia la câteva zile după aceea, după ce am vorbit cu ea pe messenger, tot la sfârşitul lui iulie 2008, mi-a trimis un sms cu numărul ei de mobil. Ne-am întâlnit pe 1 şi pe 3 august, apoi vreo 3 săptămâni a tot evitat să ne întâlnim sub diferite pretexte, timp în care eu îmi vedeam liniştit de lista de dating… Şi la 2 seri după ce am început relaţia, abia la vreo lună după ce ne-am cunoscut, a început să doarmă la mine… fără să facem dragoste, nici chiar până când am cerut-o în căsătorie, în septembrie. Deci era clar pentru ea că nu voiam AIA. A fost clar din prima clipă.
    Şi, da, va mai ceda din nou, pentru că atunci când nu e mulţumită cu ceea ce are, e omenesc să caute în altă parte…
    „astfel de femeie”… – iarăşi definim cine este cineva prin ce face? Iar judecăm oamenii pornind de la comportament? – https://dindragostepentrud.wordpress.com/identitate-si-comportament/

  5. 5 lolita26
    02/06/2009 la 3:20 PM

    da da, exact: judecam persoana dupa comportament, pentru ca esti ceea ce faci, iar ceea ce faci te defineste ca om.
    cu cat dai mai multe detalii, cu atat o apreciez mai putin pe aceasta femeie. ti-a dat id-ul ei de mess, nu pentru a pastra o anumita distanta intre tine si ea, ci pentru a pastra o distanta intre tine si iubitul ei de la acea vreme. nu-si putea permite s-o suni, pentru ca exista posibilitatea ca in acel moment sa fie cu el si sa fie pusa in postura de a da explicatii.
    tu poti sa crezi ca motivul pentru care s-a lasat agatata in metrou este acela ca era nemultumita in relatia ei. dar intr-o astfel de situatie, o femeie cinstita nu asa procedeaza. esti nemultumita in relatie, ii pui capat. noi toti intram intr-o relatie din egoism, mai mult sau mai putin constient. din dorinta de a ne satisface nevoia de a iubi si de a fi iubiti. iar cand aceasta nevoie nu mai e satisfacuta, avem acelasi egoism necesar pentru a-i pune capat. e o atitudine pur instinctuala, adica vine de la sine. si daca nu vine de la sine, inseamna ca esti multumit in relatia respectiva. nu astepti sa vezi ce mai e nou pe „piata”, sperand sa gasesti colacul de salvare, ca nu cumva sa ramai singura. e absolut ipocrit un astfel de comportament. si ca sa vezi! si-a gasit colacul de salvare, adica pe tine, si-a compromis relatia pe care o avea, dupa care si-a dat seama ca nici pe tine nu te iubeste suficient de mult.
    in urma cu 10 ani, am cunoscut un barbat. era implicat intr-o relatie. 3 ani mai tarziu, s-au casatorit. ei bine, de 7 ani, acest domn se plange cat de nefericit e el in casnicia lui. nici macar nu l-am intrebat vreodata de ce nu divorteaza, pentru ca am inteles din start, ca pentru el aceasta atitudine de victima este o strategie in fata celorlalte femei.
    nu spun ca pentru D a fost o strategie. absolut deloc. sincer, nu cred ca poate sa gandeasca atat de mult. cred doar ca iubita ta este de un egoism monumental.
    recapituland, pana acum, am ajuns la concluzia ca este promiscua, necinstita, are zero (barat) principii, ipocrita si foarte egoista, iar din tot ce ai scris tu pe site, eu am inteles ca singura ei calitate este ca e frumoasa.
    iti mai spun un adevar despre noi, femeile, desi exista posibilitatea sa supar reprezentantele sexului slab care viziteaza acest site: noi ne nastem pacatoase. suntem rele prin codul nostru genetic, iar spre deosebire de barbati, care au sufletul mult mai curat, noi, femeile, invatam bunatatea. ajungem sa fim persoane bune, atunci cand intelegem ca trebuie, si numai si numai prin foarte multa educatie sau autoeducatie. o femeie fara educatie, nu poate avea principii, si invers.
    un exemplu banal: e celebra afirmatia ca femeile nu se pricep sa conduca masina. chiar crezi ca nu ne duce capul sa invatam sa fim bune soferite? ba da! dar daca eu am chef in momentul asta sa virez dreapta, o sa virez dreapta, chiar daca sunt pe banda a treia.

  6. 6 dindragostepentrud
    02/06/2009 la 3:58 PM

    FOSTA mea iubita…🙂
    OK, iată şi de ce o apreciez…🙂
    https://dindragostepentrud.wordpress.com/2009/06/27/ce-mi-place-la-d/

  7. 7 lolita26
    02/06/2009 la 6:21 PM

    nu ziceam iubita in sensul ad litteram. femeia pe care o iubesti este iubita ta. cand n-o mai iubesti, abia atunci este fosta…

  8. 8 everithinghappenswithareason
    05/06/2009 la 1:57 PM

    Draga Lolita26,

    Nu as vrea sa te supar… dar de unde aceasta ura indreptata impotriva femeilor? De unde revolta asta? Tu, in fond, te simti o femeie rea, care doar prin autoeducatie a incercat sa fie mai buna? Chiar crezi ca toate femeile ne nastem rele, ipocrite, „rele” in esenta, iar barbatii sunt mai buni… sa stii ca rautatea si bunatatea nu cunoaste sex… Nici ei, nici noi, nu suntem perfecti, cu totii suntem rai si buni intr-o mai mare masura sau alta, si de multe ori, ceea ce numim rautate, sunt doar traume nerezolvate…
    Incearca sa reflectezi un pic la ce simti sau crezi… daca consideri in vreun fel ca merita osteneala, ca tu meriti osteneala.🙂

    Catre „Autorul blogului”: scuza-ma daca am intervenit cu un comment la commentul altei persoane. Desigur ca esti liber sa nu-l postezi, daca asa gasesti de cuviinta…😛

    Merci

  9. 9 lolita26
    06/06/2009 la 8:28 AM

    chiar ma amuza putin comentariul. nici macar nu ma obosesc sa sustin ca s-a inteles gresit. intelegi ce vrei. dar faptul ca am o parere proasta despre femei, in general, asa cum o am si despre militieni, nu echivaleaza cu ura. am prietene femei, tin la ele si imi sunt dragi, ne petrecem timpul impreuna etc, dar cu fiecare din ele sunt mereu in garda, pentru ca stiu ca nu pot avea incredere deplina in niciuna, din simplul motiv ca sunt…femei.
    si da, chiar cred ca o femeie poate fi buna numai si numai prin educatie. exemplul clasic: pana nu a fost izgonita din Rai, Eva, desi stia ca incalca o porunca a divinatii, a crezut ca isi permite sa faca ce vrea ea. dupa ce a fost data afara din gradina Domnului, cand i-a mai venit cateo idee „nastrusnica”, s-a mai gandit putin inainte s-o puna in aplicare. Adam n-a avut acelasi comportament. Q.E.D.

  10. 10 roxime
    09/07/2009 la 3:16 PM

    Citind toate comentariile imi dau seama ca se pierde ESENTA.In momentul in care se incepe deconstruirea apar tot timpul argumente contra. Un om care iubeste va construi pe principiul modelului pe care il avem : indelung rabda, rabda tot, acopera tot, iarta tot.
    De obicei cand incepi sa deconstruiesti o faci din frustrari proprii.
    Iar domnului ”D ”, ii repet, ca si pe kudica, observ aceeasi atitudine si aici: nu trebuie sa argumentezi iubirea in fata nimanui. Toti ceilalti sunt in afara si judeca limitat, prin prisma propriilor frustrari si experiente.
    Raportarea trebuie s-o faci unde exista ABSOLUT. Spre care si tinzi , de altfel…
    DE acolo vei primi feed-back ul.

  11. 11 dindragostepentrud
    10/07/2009 la 8:30 PM

    Ceea ce se poate argumenta nu este iubirea, ci exprimarea ei prin comportamente. De aceea, iubirea este a sufletului şi comportamentul este al psihologiei.

  12. 12 roxime
    14/07/2009 la 5:45 PM

    Ea nu se poate exprima prin comportamente. Exact cum bine ati zis, comportamentul este al psihologiei, tine de uman. Si iarasi, ajungem la discutia despre limitarea noastra si incapacitatea de a ne exprima Dragostea decat la nivel uman, limitat si mediocru, din punctul meu de vedere.
    Si at, cum ne dam seama ca este Iubire? Daca umanul din noi ne face sa avem ”comportamente”?
    Si , culmea, uneori comportamentul exprima exact contrariul a ce simtim. Si atunci, mai putem s-o numim Iubire?
    Afirmatia ”In micimea si limitarea mea te iubesc!” nu capata nonsens?
    Nu ar trebui sa spunem : ”In micimea si limitarea mea tind spre a te iubi! ”?
    Iar ”feeling ul ” acela pe care unii il aduc in fata pentru a scapa de ”judecata” Iubirii nu e tot ceva mediocru? Pentru ca nu se identifica decat partial cu ceea ce scrie in Corinteni 13?


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: