Mâine se împlineşte jumătate de an de când am lansat „Din Dragoste pentru D”. În octombrie, respectiv noiembrie 2008, nu am scris decât vreo 3 post-uri în fiecare lună. Abia în decembrie am început să scriu (numărul cel mai mare de articole dintr-o lună, 21). Am lansat blogul printr-un e-mail către vreo 30 de prieteni şi cunoscuţi pe 4 decembrie. Mâine blogul împlineşte 6 luni de la lansare… Aşadar, ce sărbătorim? Sărbătorim meditând la un angajament şi la un răspuns la acest angajament…
Inelul pe care i l-am dat lui D. a rămas la ea, după discuţia din ianuarie.
A rămas la ea pentru că eu nu ştiu să iubesc decât până la capăt. Pentru că era pentru ea. Pentru că am refuzat să cumpăr ideea că aceasta a fost doar o aventură. Pentru că nu am vrut să o privez de responsabilitatea de a lua ea o decizie în legătură cu soarta acelui inel, care să aibă o semnificaţie pentru ea de fiecare dată când se uita la el.
Ţin minte că la un moment dat, i-am dat mai multe cadouri, pe care ea nu a vrut să le primească. Eu i le-am lăsat la biroul ei într-o cutie şi i-am spus că dacă nu vrea să le păstreze, să le dea foc. Atunci când a început o relaţie cu mine, şi-a asumat modalitatea în care eu aleg să-mi exprim iubirea, inclusiv şi mai ales prin dăruire. Şi nu e vorba de lucruri, pentru că mai ales în legătură cu aspectul material, am avut multe certuri cu D. Este vorba de semnificaţia unui gest şi a unui obiect pe care nu degeaba l-am pus ca favicon la blog…
Iti is mine to give to who I choose…
- „The Ring” Copyright (C) Roxana Enache
Cum poţi să refuzi o cale a destinului care ţi se află în faţă?
Cum continui să crezi atunci când deznădejdea şi iluzia te copleşesc?
Is anything really a dream if you let it die?
Ei bine, acea femeie, acea fetiţă care era în sufletul lui D., a murit…
Una din cele mai dureroase forme de a iubi poate fi uneori a respecta libertatea… inclusiv dacă se manifestă prin trădarea imaginaţiei… Aceasta este concluzia la care eu am ajuns.
Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi:
Spune-mi ce crezi despre moarte ca să-ţi spun cum îţi trăieşti viaţa…
"Din Dragoste" pentru D 
„Te iubesc atat de mult, incat pot sa renunt la tine”
-Hanover Street, 1979
Ramai prins in povestea de dragoste cu D pentru ca ai hotarat sa nu-ti incalci principiul de viata „sa iubesc pana la capat” sau ai adoptat principiul asta pentru ca ti-ai dat seama ca toate cursurile NLP nu te ajuta sa iesi din dragostea ta pentru D?
in urma cu 4 luni relatia noastra s-a incheiat. stiam amandoi ca asa va fi cel mai bine. si chiar este. pe parcursul relatiei, barbatul asta m-a ridicat pe un piedestal sau asa m-a lasat sa cred. nimeni nu s-a purtat mai frumos cu mine vreodata, nimeni nu m-a apreciat mai mult, iar eu n-am respectat niciodata atat de mult pe cineva. de fiecare data cand vorbeam despre el, foloseam un diminutiv al numelui sau, in semn de alint. in urma cu 2 luni, m-am uitat mai cu atentie la o fotografie a lui pe care o am de 2 ani. observand-o in detaliu, am inteles ca in toti anii astia, eu n-am fost „the one”. din ziua cand m-am uitat mai bine la acea fotografie si am inteles cum au stat, de fapt, lucrurile, el a devenit pentru mine „raposatul”. in prezent, de cate ori vorbesc despre el, ii spun „raposatul”. e funny sa citesc pe blogul tau ca simti la fel despre D…
Da, si eu stiu cum vine sa iti manifesti iubirea prin a darui. Material sau nu insa, darul pare a fi pentru unele persoane neindicat. Cel mai mare dar pe care l-am facut a insemnat ruptura. Si de altfel fiecare dar, oricat de mic, e o mica ruptura, atata vreme cat celalat nu-l primeste cu bucurie. Eu zic ca m-am lecuit, dar tot ma trezesc cateodata ca mai fac cate ceva fara sa mi se ceara! Vine din interior, n-am ce-i face.
Si mai e ceva! mi s-a intamplat sa daruiesc (nu neaparat ceva material) cuiva care-mi era strain, si apoi sa ma trezesc legata de acea persoana! Ca atare, e posibil ca darul sa nu fie doar o expresie a unei iubiri preexistente, ci chiar punctul ei de pornire! Sau macar punctul de pornire a unei relatii, de orice natura ar fi ea!
@ daca totul e relativ, exista absolut
Cine VREA sa renunte la dragoste? Sa fim seriosi… Hai sa spunem ca e mult mai dureros sa ma tradez pe mine prin a renunta la iubire…
@ sicanderamtanaraerambatrana
E important sa nu confundam daruirea cu a ajuta baba sa treaca strada fara sa vrea. Deci mare atentie sa nu intram in pozitia de salvator.
Apare un semn de intrebare cu privire la motivul pentru care i-ai redat libertatea la D.Din iubire?Ar fi foarte frumos.Si NIMENI nu VREA sa renunte la iubire.De ce?Pentru ca iubirea adevarata face viata mai frumoasa, mai plina de sens.Iubirea profunda, adevarata, care sustii ca te-a indemnat sa-i redai libertatea lui* D, nu ar rezulta niciodata in „tradarea imaginatiei”.Pentru ca iubirea ADEVARATA e bazata tocmai pe adevaruri, care nu pot fi tradate, nu se schimba, nici cand persoana iubita ne obliga sa ne pastram iubirea ce i-o purtma, pentru noi.
E posibil sa fi fost pus in fata faptului implinit si sa nu fi putut face decat sa o lasi libera, deci libertatea ei nu depindea de iubirea ta…?
Posibiliatea 1 : iubirea ta e sincera si adevarata, dar nu a dus la sacrificiu, chiar daca a dus la suferinta, iar libertatea ei nu ti-o datoreaza tie, oricat ai iubit-o.
Posibilitatea 2 : „tradarea imaginatiei” tradeaza o dragostea pentru o iluzie, deci nu iubire adevarata.
Nici o supozitie nu sugereaza faptul ca cineva trebuie sa renunte la dragoste,ca principiu.Intrebarea mea e: de ce vrei neaparat sa o ajuti pe baba sa treaca strada, daca nu vrea?
Sau speri ca intr-o zi baba va intelege ca in adancul sufletului, chiar isi doreste sa treaca strada, dar nu-si da seama inca.
NICIODATA nu ar trebui sa renuntam la CALEA DRAGOSTEI. Tocmai de asta ma surprinde faptul ca te oferi nu doar sa „redai libertatea” cuiva, ci si sa renunti la a ta.Stii sa iubesti pana la capat… Dar te-ai oprit intr-o halta si esti mandru de capatul la care ai ajuns.
P.S.:Comentariul e poate putin acid, dar te asigur inca o data de aprecierea mea.E extraordinar ce poti sa simti pentru o femeie.Dar incomplet, cat timp ramai in statia goala.Succes in continuare si numai soare pe strada ta 🙂
*stiu ca nu se scrie „lui D.”, dar cum nu pot spune Dianei, Deliei, Danei etc., voi mai folosi „lui”.
@ daca totul e relativ, exista absolut
E frumos şi interesant de urmărit ce ai scris. Eu cred că a iubi include a lăsa persoana să înveţe din propriile greşeli. Eu nu i-am „oferit” lui D. libertatea, pentru că eu nu o ţineam prizoniera unui şanataj emoţional, aşa cum făcea A. Eu pur şi simplu i-am respectat libertatea. De două ori a vrut să ne despărţim şi de două ori s-a întors EA la mine. Ei bine, a treia oară nu s-a mai întâmplat (încă). Ar fi fost frumos ca ea să răspundă pozitiv imaginaţiei mele, dar asta nu s-a întâmplat, iar la asta m-am referit prin trădare.
Eu nu încerc să salvez pe nimeni, ce am scris era ca raspuns @ sicanderamtanaraerambatrana
Cat despre ce lectii o invata D. din toata sandramaua asta… problema ei, are adresa blogului, poate il citeste, poate nu-l citeste, ORICUM NU SCRIU PENTRU EA. Viata e un profesor rabdator. Te pocneste pana inveti.
Nu m-am oprit intr-o halta. Doar pentru ca nu am mai inceput o relatie nu inseamna ca sunt blocat pe D. Am mai fost singur mai mult de un an de zile inainte de relatia cu D. si am libertatea sa incerc o relatie oricand cu cine m-ar interesa, doar ca asta nu reprezinta acum o prioritate.