06
Iun
09

Replici proaste, ţigări şi un documentar monumental

Am observat că un interes foarte ridicat din comentariile la „Femeia, pe un piedestal?” şi „DARE” pentru tematica replicilor de la care am pornit. Acest articol este scris ca adresare bărbaţilor, dar cred că ar fi bine ca şi cititoarele să îl ia în considerare data viitoare când mai sunt… „agăţate”🙂 .

Atunci când, în clasa a 7-a, am îndrăznit pentru prima dată să mângâi gâtul fetei din banca din faţă, mi-a spus tăios în pauză să nu mai îndrăznesc sa mai fac asta vreodată.

Ceea ce mi-am dat seama este că aceste persoane care îmi refuzau afecţiunea sau iubirea, pe parcursul timpului, urmau să îşi dea seama exact de ceea ce a descris foarte bine o cititoare a blogului într-o conversaţie personală pe messenger şi care mă cunioaşte de 3 ani, cu care am flirtat şi am ieşit de mai multe ori de-a lungul timpului: femeile nu apreciază comunicarea cu mine şi încearcă să scape de ea ca apoi să le lipsească.

Iar problema care stă aici este cea a orgoliului şi a dorinţei de a încerca să demonstreze ceva. Cel mai frecvent, sub diverse forme, că sunt nişte prinţese. Primul impuls a fost să contest, să zdruncin cu tupeu acest piedestal, dar într-o manieră lipsită de respect, deci cu frică. Apoi mi-am dat seama că modalitatea pentru a obţine sau a prilejui orice fel de recunoaştere a importanţei pe care o aveau lucrurile pe care le ofeream şi cum comunicam este a trata în acelaşi timp zguduirea acestui piedestal cu un deosebit respect. Respect pentru persoană, critică pentru comportament. Altfel spus, a aprecia o femeie nu pentru cine apare să fie, ci pentru cine este. Problema apărea atunci când eu reuşeam foarte clar să intuiesc, să intru în rezonanţă cu acele aspecte profunde ale identităţii cuiva şi nu cu aspectele de imagine, motiv pentru care am fost pus la zid. Ceea ce m-a rănit în primă instanţă a fost faptul că a trebuit să-mi calc orgoliul şi chiar demnitatea adeseori, adică să risc să-mi pierd respectul de sine. Numai că am câştigat altceva. Mi-am dat seama că pot să am încredere… nu în abilităţile mele de cunoaştere a celuilalt, nu în celălalt, ci în faptul că reuşesc să intuiesc suficient de bine care este adevărul în legătură cu ce transmite realmente o femeie – asta se întâmpla şi înainte să învăţ să cunosc oamenii atât de specific. Practic, după respingeri repetate, ce s-a întâmplat este că toată afecţiunea şi toată dragostea pe care o aveam de oferit, a devenit prea intensă, prea puternică, şi a fost atâta vreme limitată, restrânsă, refuzată, încât nu e de mirare că am primit feed-back-uri că poate fi atât de copleşitoare.

Aş vrea să vă ofer un fragment din extraordinarul documentar „Century of the Self” pe care Adam Curtis l-a regizat pentru BBC în 2002. În acest pasaj de aproape 9 minute, se explică mecanismul şi experimentul prin care ceea ce este necesar a fost înlocuit cu ceea ce reprezintă dorinţă a egoului – şi mai ales creează un reper în cultura generală privind „de ce se simt bine femeile când fumează”.

Vrei să afli care este adevărul despre relaţiile publice? Vrei să ştii cum chiar şi lucrurile pe care le crezi la nivel subconştient au fost manipulate să fie considerate astfel? Următorul fragment s-ar putea să te zguduie…

Acuma… ce legătură au ideile de mai sus cu ce scriam în ultima vreme? Are cea mai mare legătură, întrucât majoritatea bărbaţilor şi modalitatea în care este structurată mentalitatea societală este de aşa natură încât spune că bărbatul trebuie să cumpere cu ceva, cu ceva fizic, material atenţia femeii.Atenţia unei femei nu trebuie cerşită, trebuie câştigată…prin ceva care este congruent şi definitoriu, care creează o diferenţere specifică pentru cel care deschide gura…

"Somewhere Else to Be" Copyright (c) Lorena Lazăr

"Somewhere Else to Be" Copyright (c) Lorena Lazăr

Identitatea contează mai mult atunci când oamenii vor să te cunoască… nu atunci când se comunică la nivel de imagine… Eu comunic numai cu cei care doresc să fie cunoscuţi la nivel de identitate… şi constat că sunt destul de singur pe planul acesta…

Multe din răspunsurile de respingere pe care le primesc vin din cauza faptului că spun oamenilor în realitate: “ai uitat cine eşti!”, “ai uitat care îţi era menirea pe acest pământ”, pentru că dacă relaţionez cu ei la nivel de identitate, este ceva cu care nu se pot descurca… nu se puteau descurca nici atunci când habar nu aveam ce înseamnă “identitate”… And most of them still don’t. Şi asta e trist…

Ieri mi-a intrat un fluture mare de molie în cameră şi a început să se învârtă în jurul becului. Uţa… pisică de fire, îşi tot rotea privirea concentric… dacă aveam un aparat de filmare la mine făceam un filmuleţ care sigur făcea câteva zeci de mii de vizualizări pe youtube… Bineînţeles, când fluturele de molie a dispărut, atenţia Uţei s-a îndreptat în altă parte…

Concluzia?

Interesul unei femei nu poate fi câştigat cu „avioane” ca cele de mai jos…

Replici care îl poziţionează pe cel care spune drept cerşetor


  • Stii, de fapt nu sunt atat de inalt. M-am suit pe portofel.

  • Mai am doar trei luni de trait, asa ca ma onorezi cu compania ta?

  • Am avut o zi proasta si intodeauna zambetul unei fete dragute ma inveseleste. Vrei sa imi zambesti?

  • Hmmmm, ochii tai au aceeasi culoare ca Porsche-ul meu.

  • Zi-mi acum daca vrei sa fii cu mine ca sa nu irosesc 500 de mii pe bauturi.

  • Prietenul meu de acolo vrea sa stie daca crezi cu sunt dragut.

"Unclear lights" Copyright (C) Roxana Enache

"Unclear lights" Copyright (C) Roxana Enache

Dacă vrei să te poziţionezi, poziţionează-te ca cine eşti!

PS: Şi… alege forma de comunicare potrivită!🙂

„Vezi o tipă superbă la o petrecere. Te duci la ea şi îi spui:
-„Sunt foarte bun la pat”.
Asta e MARKETING.

Vezi o tipă superbă la o petrecere. Una din prietenele tale se duce la ea şi, arătând spre tine, îi spune:
-„Este foarte bun la pat”.
Asta e ADVERTISING.

Vezi o tipă superbă la o petrecere. Te duci la ea şi îi ceri numărul de teaefon. A doua zi o suni şi îi spui:
-„Sunt foarte bună la pat”.
Asta e TELEMARKETING.

Vezi o tipă superbă la o petrecere. Te ridici şi îţi aranjezi cravata. Te îndrepţi spre ea şi îi torni o băutură. Spui:
-„Imi dai voie?” şi te apleci uşor către ea. Apoi o priveşti şi spui:
-„A propos, sunt foarte bun la pat”.
Astea sunt PUBLIC ReaATIONS.

Vezi o tipă superbă la o petrecere. Se ridica, vine la tine şi îţi spune: -„Am auzit că eşti foarte bun în pat”.
Asta e BRAND RECOGNITION.

Vezi o tipă superbă la o petrecere. O convingi să meargă acasă cu unul din cei mai buni prieteni ai tăi.
Asta e SALES REPRESENTATIVE.

Tipul nu se descurc singur, şi te sună să vii să îl ajuţi.
Asta este TECHNICAL SUPPORT.

Vezi o tipă superbă la o petrecere. Te duci la ea şi îi ceri adresa e-mail. A doua zi îi trimiţi un mail cu pozele tale indecente având următorul text ataşat:
-„Sunt foarte bun la pat”.
Asta e E-MAIL MARKETING.

Vezi o tipă superbă la o petrecere. Te duci la ea şi îi ceri adresa e-mail. A doua zi îi trimiţi un mail cu pozele tale indecente, cerându-i aprobarea să-i mai trimiţi e-mailuri similare. Ultimul email va conţine mesajul:
-„Sunt foarte bun la pat”.
Asta sunt NEWSLETTERS.

Te îndrepţi spre o petrecere unde ştii că vor fi nişte tipe superbe. Totuşi, gândul că în casele pe lângă care treci sunt o mulţime de alte tipe superbe pe care ai vrea să le cunoşti te înnebuneşte, aşa că te urci pe cea mai apropiat acoperiş şi strigi: „Sunt foarte bun la pat”.
Asta e SPAM.”

[sursa necunoscută, definiţii comice preluate de pe internet]


16 Responses to “Replici proaste, ţigări şi un documentar monumental”


  1. 1 daca totul e relativ, exista absolut
    06/06/2009 la 2:37 PM

    Buna!
    In urma realatiei tale cu D., se pare ai ramas cu niste „sechele” foarte … dubioase privitoare la atitudinea femeii fata de bani.Nu vreau sa neg faptul ca siguranta materiala e una dintre „cele 10 sigurante” pe care un barbat ar fi frumos sa le asigure intr-o relatie.De fapt cum as putea nega asa ceva?😦 Cercetatorii (as putea sa jur ca britanici) ne baga in cap ca lucrurile stau cam asa:
    – femeia trebuie sa aiba solduri mari ca sa placa barbatilor, pt ca in subconstient, instinctul masculin ii face sa aleaga o femeie buna de procreat (scuze pt violenta limbajului)
    – barbatul trebuie sa dea senzatia de protectie pentru a atrage o femeie (ceea ce le face pe femei, involuntar sa ii aleaga pe barbatii cu bani, in ideea ca banii te scapa de orice)
    De aici ce sa intelegem?
    Ca orice barbat, si probabil si fostul meu iubit, va alege alta femeie in locul meu (si deci voi ramane singura pana la moarte) daca nu voi reusi sa adaug niste materie „atarnanda” pe unele zone ale corpului meu?
    Unii imi spun ca n-ar fi corect sa trag concluzia asta.(desi multe situatii indica contrariul)
    Asa ca pentru a ma convinge ca cecetatorii nu au intotdeauna dreptate, iti voi infirma tie teoria cum ca o femeie va alege mereu dintre doi barbatii, pe cel cu o situatie materiala mai
    buna, printr-o reactie tipic masculina (de foarte multe ori m-a amuzat reactia asta copilaroasa a barbatilor cand o femeie spune:”Barbatii sunt porci”):

    „NU SUNTEM TOATE LA FEL !!!!!!!” 🙂
    Si chiar ca e adevarat…
    Ma simt ciudat sa vad cum din aproape fiecare articol al tau transpare ideea ca femeile sunt atrase de bani.Adica, in limite normale, suntem atrase.dar nu mai mult ca voi, batbatii.Chiar tu spuneai ca nu exista psihologie feminina sau maculina.Si in niciun „articol” al tau nu am observat sa te tragi la raspundere pentru ca banii iti modeleaza valorile.De ce?Raspunsul e simplu; pentru ca tu nu esti asa.Nu? Ei bine nici femeile nu SUNT asa.Si daca tu ai intalnit una care a fost in cumpana din cauza atractiei pentru avantaje materiale… sa stii ca s-a tinut ghinionul de tine🙂

    P.S. : Nu vreau sa lupt prea mult pentru a apara femeile, pt ca inca sunt stupefiata de multe realitati ale vietii pe Pamantul asta, de parca as fi trait pana acum intr-un glob de sticla, pe o alta planeta.Dar trebuie sa am dreptate…
    Pentru ca altfel nu am nici o sansa sa devin muza celor care aleg femeile dupa asa-zisa capacitate de procreare🙂

    FEMEILE NU URMARESC BANII!!! Doar unele…

    Ar fi placut de observat in enuntarea parerilor tale despre femei, ca nu esti atat de categoric in privinta relatiei femeie-bani.

    Succes in continuare!Si mult Soare!

    „NU SUNTEM TOATE LA FEL!!!!!”

  2. 2 dindragostepentrud
    06/06/2009 la 8:07 PM

    Am dat un search pe blog si am obeservat ca in 33 pana acum (deci cam o treime) am folosit cuvantul „femei”, dar as prefera sa nu intru intr-o controversa pe baricade privind femeile vs. barbati. Mi se pare oarecum normal ca in urma experientei mele sa am o atentie deosebita la aspectul material ca „magnet” pentru femei.
    Sunt convins ca nu toate au aceasta tendinta, doar majoritatea. Nu am o parere proasta despre femeile care sunt preocupate de aspectul material, doar ca nu as avea in vedere pe plan sentimental pe vreuna din acestea. Altfel spus, este perfect normal pentru cineva sa fie preocupata de acest aspect prioritar. Si este perfect normal pentru mine sa o exclud pe acest criteriu.

  3. 3 daca totul e relativ, exista absolut
    06/06/2009 la 9:39 PM

    Mi se pare ABSOLUT corect.

  4. 4 lolita26
    07/06/2009 la 2:30 PM

    stimate domn, in toata analiza ta, iti scapa ceva esential. am observat ca, de cele mai multe ori, cand emiti ipoteze, de fapt evidentiezi efectul, nu cauza. cauta problemele in radacina lor, nu in efect. inteleg ca ai observat ca pe lumea asta exista femei materialiste. unele, zici dumneata. ei bine, eu vin si-ti spun ca toate femeile sunt materialiste si nu e absolut nimic rau in asta. si o sa-ti explic si cauza acestei trasaturi a femeii. eu n-am avut si n-o sa am vreodata ipocrizia de a sustine ca as putea iubi un barbat sarac, din simplul motiv ca un barbat care nu are siguranta zilei de maine, e un barbat care n-a facut nimic cu viata lui, un barbat pe care nu l-a dus capul sa construiasca ceva. si cum as putea eu sa-mi intemeiez o familie cu un astfel de barbat?
    este adevarat ca acum 2 ani am ales dintre un milionar in euro si un bugetar (cu un salariu foarte mare, ce-i drept), pe bugetar. pentru ca, in realitate, nu numai ca sunt materialista, de fapt, imi plac barbatii puternici. iar bugetarul este un barbat mult mai puternic decat milionarul in euro. poate din cauza ca bugetarul a ales sa invete carte, sa dea sute de examene in viata lui etc, in timp ce milionarul in euro a avut doar noroc in strangerea acestor sume fabuloase.
    revin: nu e nimic rau in a fi materialista, pentru ca vine din dorinta de a fi in siguranta langa un barbat, iar aceasta dorinta o avem in codul nostru genetic. si nu as vreasa folosesc un termen prea dur pentru unele domnite care nu inteleg ce este aceea o metafora, deci nu voi spune ca fiecare femeie, intr-un fel e o prostituata, o sa spun doar ca, intr-un fel sau altul, noi ne vindem mereu, iar barbatii ne cumpara, desi pretul nu este intotdeauna in bani.

  5. 5 dindragostepentrud
    08/06/2009 la 1:32 AM

    Draga Lolita 26, daca te autodeclari materialista si consideri ca toate femeile au in codul genetic dorinta de a primi siguranta dintr-o pozitie de prostituata, am cateva intrebari pentru tine in aceasta pozitie asumata: mergand pe ideea ca imaginea pe care ai vandut-o a fost cumparata si asta e OK pentru tine sa te defineasca drept identitate:
    1. care au fost cheltuielile de amortizare cu achizitionarea facuta de bugetar?
    2. cat mai valorezi acum?

  6. 6 lolita26
    08/06/2009 la 8:40 AM

    nu,n-am vandut nicio imagine. referitor la prima intrebare, n-as putea sa-ti raspund, pentru ca am specificat in ultima fraza ca nu e vorba intotdeauna de bani. acum valorez exact cat imi poate oferi barbatul pe care il iubesc.
    daca nu s-a inteles ce am scris la comentariul anterior, desi sunt convinsa ca ai inteles, reiau: nu pot sa iubesc un barbat sarac, din simplul motiv ca nu pot sa-l respect. despre asta e vorba! un barbat sarac e un barbat care a facut mai putin decat mine. iar eu n-am facut 18 ani de scoala ca sa intretin un barbat care nu e capabil sa se ridice la un anumit nivel. nu pot suporta ideea ca imi intreb iubitul ce mancam maine, iar el ridica din umeri. sau unde mergem in concediu la vara, iar el sa-mi raspunda ca nu avem bani de concediu. e ridicol!!
    eu am putut sa fac ceva cu viata mea, sa am niste studii si sa-mi contruiesc o cariera. ideea e ca numai cine nu vrea, nu face macar cat am facut eu. iar eu nu pot sa respect un astfel de barbat, cu atat mai putin sa-l iubesc.
    stii ce e amuzant? desi am cunoscut mai multi barbati bogati in viata mea, n-am auzit niciodata un astfel de barbat plangandu-se de faptul ca femeile sunt materialiste. doar barbatii saraci se plang de acest aspect. ceea ce denota o frustrare, nu neaparat faptul ca au o parere proasta despre materialiste. e ca si cu strugurii acrii. ei oricum nu pot avea o femeie materialista, asa ca oricum nu si-o doresc.
    diamonds are a girl’s best friend!🙂

  7. 7 Razy Graphic Design
    08/06/2009 la 12:31 PM

    @lolita26
    1.Spui ca valorezi cat iti poate oferi un barbat…dar tu cat ai de oferit?
    2.”Who is rich? He who is satisfied with his lot.”
    Cum stii ca un barbat sarac a facut mai putin decat tine? Doar fiindca nu are bani deajuns pentru tine?
    3.Tu iubesti un barbat pentru cine este el ca persoana sau doar pentru obiectele care le are? Si sa spunem daca esti cu un barbat foarte bogat,si intr-o zi isi pierde averea (criza financiara),l-ai lasa doar fiindca nu mai poti trai o viata de jet-set?

  8. 8 lolita26
    08/06/2009 la 1:12 PM

    eu am foarte mult de oferit, prin ceea ce sunt, prin felul cum stiu sa iubesc si sa-mi fac barbatul fericit, prin numele meu care face istorie, iar un barbat poate sa fie mandru cu mine. as vrea sa fie foarte clar ca nu pretuiesc bunurile materiale, nu pretuiesc niciun alt bun, in afara de cele ale sufletului. dar daca eu imi permit un anumit nivel de trai, nu pot sa merg la intalnire cu metroul. e foarte boem si romantic, dar nu pot. si chiar nu vreau sa se simta nimeni ofensat. pur si simplu, asta e alegerea mea si asa inteleg eu sa-mi traiesc viata.
    nu e nicio filosofie in a sti daca un barbat a realizat mai multe decat mine. se vede. si sigur ca da, iubesc un barbat exact pentru ceea ce este el, nu pentru obiectele pe care le are. am scris intr-un comentariu mai sus ca acum 2 ani am ales dintre un milionar in euro si un bugetar, pe bugetar. tocmai din cauza ca milionarul in euro, desi este foarte bogat, nu este pentru mine. n-am ce sa vorbesc cu el. avea in sufragerie un tablou de Salvador Dali si nici macar nu stia cine-l pictase… si in timp ce luam ultima cina impreuna in unul din cele mai luxoase restaurante din Bucuresti, tot ce-mi doream era sa ajung cat mai repede acasa la mine, sa ma cuibaresc in patul meu pufos si sa-i scriu mesaje bugetarului, in care aveam sa-i explic cat de mult il iubesc si cat de fericita ma face.
    daca iubitul meu si-ar pierde intr-o zi averea, ar avea suficienta minte sa stranga acei bani din nou. pentru ca exact despre asta e vorba: un barbat cu bani este un barbat care are minte, care gandeste. dar nu intotdeauna un barbat bogat e si destept.
    eu sunt o femeie clasica, foarte conservatoare. nu dau doi bani pe emanciparea femeii, cu toate ca am o cariera. din aceste motive, vreau sa fiu sotie si mama, si atunci cand o sa am un copil, nu vreau sa ajung la 8 seara acasa, exact cand el se pregateste de culcare si am ajuns si eu la fix, cat sa-l invelesc si sa-i spun noapte buna. nu vreau sa-mi creasca bona copilul/copiii. vreau sa fiu acolo cand gangureste, cand zambeste in somn, cand plange de durerea cauzata de cresterea dintilor, cand face primii pasi, in prima zi de scoala, cand are probleme existentiale de adolescent, cand invata pentru examenul la facultate etc etc. ei bine, ca sa pot asista la toate astea, am nevoie de un sot/tata care sa ne asigure ziua de maine. asa a fost de cand lumea: femeile stateau in pestera si cresteau copiii, iar barbatul se ducea la vanatoare.
    eu nu vad unde gresesc gandind astfel si consider ca am un punct de vedere pertinent. iar cui nu-i convine felul cum gandesc eu, repet, asta e felul in care eu am ales sa-mi traiesc viata. (punct)

  9. 9 dalmadelia
    27/06/2009 la 9:00 AM

    Stiu ca atunci cand mi se intampla cate ceva, am uneori tendinta sa gandesc conform unor teorii si concluzii care vin din directia unei experiente care sa zicem „zgarie” cel putin suprafata mea sufleteasca.

    Pe vremuri scriam aceste trairi, impresii, lucruri pe foi, caiete… Si nu le reciteam niciodata, cu exceptia cazului in care imi cadeau in mana, intr-un moment evident nepotrivit, respectiv vre-o campanie de curatenie si debarasare. Cam mereu am ramas surprinsa de ceea ce gaseam acolo, ce scrisesem. Prima oara impresia era de ceva foarte strain de mine, amestecata cu o admiratie, de parca atunci as fi fost cu ceva mai inteleapta, mai inteligenta, lucru evident imposibil.
    Imi aduc aminte de niste insemnari din tinerete, si care erau atat de… nici nu stiu cum sa le spun, profunde si logice. Asa pareau. Erau frumoase si aveau greutate, insa in momentul in care le citeam, imi sunau a gol. A cuvinte mari. Imi sunau a gol, pentru ca scriam despre niste lucruri care mi se intamplasera, dar pe care nu le intelesesem inca pentru ca nu avusesem toate experientele necesare intelegerii. Si imi aduc aminte ca aveam pagini intregi scrise despre lucruri ce tin de viata, de moarte, de dragoste… Si eu pe vremea aceea imi alesesem rolul de a sta pe margine si de a privi la ceilalti cum traiesc, se iubesc, mor. Ca urmare nu experimentasem nimic, sau foarte putin. Probabil daca as fi scos o carte cu aceste ganduri putini sau fi observat ca ele sunt scrise de cineva care nu a depasit prea mult varsta de douazeci de ani. Putini ar fi simtit ca aceste cuvinte, desi foarte adevarate sunt fara miez.

    Mereu am senzatia asta cand citesc ceea ce eu numesc „carti scrise din carti”. Apropos de a vedea dincolo. A intui. Pot spune ca in acele momente cand am scris ceva atat de departe de mine, dar de exceptie, a fost cumva o intuitie, dar, lipsea ceva esential. Intelegerea. Intelegerea la nivel profund si sinteza la nivel constient a acelui lucru. Adica intelegerea si cu mintea si cu sufletul…sa zicem.

    Despre ideea de a aborda oamenii privind dincolo, intuind esenta unei persoane. Ma gandesc ca pe de-o parte, mie mi-ar placea sa fiu abordata astfel. Cu toate astea stiu si ca daca eu in acel moment nu as fi in legatura cu propia mea esenta, atunci, reactia mea ar fi de respingere. De ce? Pentru ca daca eu am o imagine gresita despre mine, atunci, discrepanta intre ceea ce simt eu si abordarea celuilat poate sa fie mare si sa nu pot integra acest lucru si reactia ar fi de gasit vina celuilalt.

    Si ca sa dau un exemplu ca sa fie mai clar, daca eu imi resping sa zicem sexualitatea in acel moment, desi asta nu face decat ca aceasta sa fie mai prezenta celor din jur. Cu exceptia mea, pentru ca eu mi-am montat un filtru ca sa nu observ, pentru simplul fapt ca m-ar deranja ce as putea vedea. Si, in acelasi timp, cei din jur ar raspunde la aceasta stare de lucruri. Tendinta mea nu ar fi sa spun ca: „Stai putin, cred ca am si eu o contributie la asta.”, ci ceva de genul: „Cred ca au innebunit toti. Au numai sex in cap. M-am saturat de oamenii astia care nu mai vad si altceva.”. De fapt in cazul meu e chiar un exemplu luat din realitate nu e unul ipotetic.

    Si ca sa continui, asa ca si stare, reactia mea fata de cele citite este urmatoarea: Cam tragica pozitie. Sunt si eu femeie. Dar demult nu iau atitudinile de acest gen personal. Mai mult sunt psihoterapeut, cu activitati in domeniul agresivitatii si violentei. Deci as putea interpreta variat ce se intampla. Nu am sa o fac. Am sa semnalez un singur lucru. Anume ca, desi dintr-o anumita pozitie punctul tau de vedere este foarte pertinent. E normal sa avem reactii de respingere si neancredere fata de lucrurile care ne-au ranit. Insa daca ramanem asa, riscam ca la un moment dat sa ne placa foarte putine lucruri si sa acceptam si mai putine.

    Si, cu toate ca unii ar numi asta bun gust, ceea ce ii confera noblete si calitate persoanei in cauza, problema apare daca privim lucrurile din perspectiva optiunilor. Daca privim din aceasta perspectiva atunci se pare ca astfel ne limitam optinuile personale. Si daca ne limitam optiunile personale, atunci rezulta ca viata noastra poate sa devina lipsita la un moment dat de variante creative multiplesi va tinde sa devina tot mai limitata si mai lipsita de culoare, ca sa nu spun „fada”.

    Si asa ajungem la clasica poveste, la usurinta cu care reactionam, la raspunsul automat si la actiune. Actiunea care implica intr-o mai mare proportie uzul liberului arbitru, care implica alegerea, ceea ce e un lucru necesar pentru existenta sentimentului libertatii.

    Inchei cu amendamentul ca acestea sunt ganduri si pareri personale, pe care nu simt nevoia sa le valideze altcineva, dar multumesc pentru ocazia de a le permite sa se structureze in scris.

  10. 10 dindragostepentrud
    28/06/2009 la 2:24 AM

    Va multumesc foarte mult pentru perspectiva de specialist si de femeie. Cred ca multe din ceea ce ati exprimat in scris merita citate si retinute, intrucat exprima esenta, confirmarea, ideilor pe care le-am formulat si din observatie personala.
    Acum vreun an, vorbeam pe messenger cu o fata plecata din tara, cu care ma intalnisem acum multi ani, prin perioada liceului si mi-a spus ceva care m-a frapat si am intrebat-o: „destepte cuvinte! cine le-a spus?” si ea mi-a raspuns: „Tu. in 2003”. Altfel spus, unele idei sunt expresii ale unei intelepciuni in care nu avem suficienta incredere pana cand nu le punem in practica, altfel spus, nu avem incredere in exticntor pana cand nu dam foc, facem un incendiu si observam ca ne putem folosi de extinctor, si atunci ne dam seama de importanta principiului: „E mai usor sa previi un incendiu decat sa-l stingi! O spun io, din experienta mea!”. Nu stiu de ce unii capata mai multa autoritate atunci cand spun ca au fost patiti. Adica au fost suficient de incapatanati sa invete din propriile greseli decat sa invete din ale altora.
    Cred ca standardele inalte genereaza asteptari inalte si prin urmare recompensari la un nivel inalt. In relatia anterioara celei cu D., am iesit avand standarde mai ridicate decat aveam. Dupa relatia cu D. am avut standarde mai inalte decat aveam atunci cand am intrat, pentru ca mi s-a confirmat ca stiam foarte bine ce vreau si aveam o intuitie foarte buna. Asta a scurtat foarte mult din timpul de batut campii sau mers pe aratura si de aceea primesc feed-back-uri ca sunt matur sau de la cititoarele blogului ca gandesc matur la 23 de ani… Whatever.
    Si mie mi se intampla ca mi se structureaza foarte bine lucruri in scris, de asta am si initiat blogul, care imi ocupa enorm de mult timp raportat la cat am disponibil (chiar ma gandesc sa imi angajez un om de PR pentru blog – este unul cu care vb de ceva vreme si mi-a mai dat sugestii). Ma ajuta sa ma cunosc mai bine, deci are un rol terapeutic, mi s-a spus ca scriu fain si pot sa impartasesc din experienta mea (e.g. „focul e fierbinte. frige.”) si este un exercitiu suficient de util de a scrie pe un subiect pe care pana acum nu l-am mai abordat decat din perspectiva stiintifica, nu si personala.
    Multumesc pentru impartasirea gandurilor si lectura placuta in continuare!

  11. 11 lolita26
    28/06/2009 la 5:14 AM

    tu ai 23 de ani? presupun ca D. are o varsta apropiata, la fel si A. Jeeze! asta explica o gramada de lucruri. am sa dezvolt ideea in una din zilele ce vor veni, pentru ca acum e 5 dimineata, n-am dormit toata noaptea si nu cred ca voi reusi sa fiu coerenta. dar e foarte interesant…23…

  12. 12 dalmadelia
    28/06/2009 la 12:48 PM

    Multumesc de raspuns. Ma surprinde si nu felul in care pari sa fi inteles ce am scris. Sunt foarte obisnuita cu asta. Poate ca vreodata daca mai ai timp sa recitesti…

    In alta ordine de idei, nu ma surprinde ca esti asa intelept la 23 de ani. Si eu ma tot mir cat de inteleapta eram la 18, la 19, si 20 de ani. Profunzimea si seriozitatea cuvintelor exprimau o suferinta si o intelegere nefireasca a lucrurilor. Dupa cum spuneam si mai inainte, veneau de undeva, oricum nu din experienta, si aveam perfecta dreptate. Acum, la trezeci si binisor de ani, nu sunt asa, nu par asa de inteleapta si as fi incapabila sa scriu atat de frumos. Dar, spre deodebire de atunci cand scrisul era un fel de mod de a trai ceea ce nu puteam trai in realitate, acum SUNT mai inteleapta, si viata mea nu este o linie dreapta ca o electroencefalograma a cuiva in coma, este cu suisuri si coborasuri. Si e ciudat cum se aseamana, astea, ca omul in coma lipseste din propria sa viata si traieste una in alte lumi.

    Cred ca asa eram si eu la varsta scrisului profund filozofic. Pe parcurs insa a devenit atat de greu sa traiesc doar in lumea mea interioara, sa am reactii la ce se intampla in jurul meu si sa imi ascund inima in adancul unui lac inghetat de frica faptului ca trebuie sa SIMT, si cu toate astea, tot ajungeau toate pana la mine, incat am ajuns la concluzia ca am sa las la deoparte toata nobletea omului pur, neintinat de mizerille omenesti si am sa incerc sa experimentez.

    Si am vazut ca e cu totul altceva. Cam la fel de diferit ca atunci cand scrii o multime de lucruri puse in cuvinte de exceptie despre ce inseamna un mar si tot ce se poate spune despre mere citind despre ele sau privindu-le pictate sau chiar expuse in galerii, ori vazandu-le in stare naturala, si senzatia cand ai un mar din care musti si papilele gustative sunt invadate de sucul, aroma si gustul marului.

    Iar diferenta intre o persoana care a gustat un mar su una care nu a gustat marul este ca cel care a facut-o inceteaza sa mai incerce sa explice cuiva cum e gustul marului. Sau o face rar si cu recomandarea sa nu scrii si sa nu citesti despre mere ci sa experimentezi. Dar nu va insista, nu va intra in poemici, nu va mai folosi cuvinte pompoase, nu va incerca sa convinga. Mai ales ca el exprima esentialul, care ii va da suficienta greutate ca sa incapa indoiala ca nu este un salesman care vinde ceva ce cunoaste superficial sau nu a folosit.

    Si legat de asta, chiar si specialistii in manipulare stiu deja ca cea mai buna ” tehnica de manipulare” este coerenta intre ce gandesti, ce spui si ce exprimi prin metalimbaj. Apropos de NLP.

    In timp am vazut ca in mare masura exista o corelatie directa si destul de clara intre dorinta de a avea dreptate si nesiguranta interioara.

    In rest, apreciez persoanele tinere care denota o asa maturitate. In opinia mea, o vad totusi la fel de nelalocul ei ca si superficialitatea in randul lor dusa la extrem. Nu ma incanta sa vad tineri care gandesc ca niste mosi cu toiage si barbi albe (desi am facut parte la un moment dat din acestia) si nici tineri care gandesc in continuare ca si cum ar fi inca in grupa pregatitoare de la gradinita). Cred ca tineretea e un moment in care entuziasmul si energia se canalizeaza si se manifesta intr-o experimentare pozitva a lumii in care traim, cu bune si cu rele ca in final aceasta lume sa fie integrata astfel incat sa poti sa iti faci o viata asa cum ti-o doresti, pozitiva, adaptata la aceste conditii din aceste vremuri, altfel socurile vor fi atat de mari si atat de greu de prelucrat incat va rezulta o viziune negativa si neputinta de a trai in lumea asta, sau doar apeland la anumite subterfugii.

    Din pacate vad tot mai des, copii care nu stiu sa se joace si care au capacitati intelectuale extraordinare, tineri prea imbatriniti si maturi care se comporta ca la varsta gradinitei.
    Nu vreau sa fiu rea, dar e o constatare si nu o critica. Iar daca o planta are nevoie de anumite conditii pentru dezvoltare si aceeasi planta crescuta in sera unde se sar etape, duce la apartia unei plante care nu va face fata mediului real, sau in orice caz va fi destul „sifonata”. Fiecare lucru are timpul sau, spune o carte celebra, mai frumos decat o fac eu acum.

    Lucrurile importante in viata sunt simple.

    Apropo de asta am citit nu demult o carte care se numeste „Trei retete pentru fericire”, o carte pe care nu dai doi bani la prima vedere si care nu e mai groasa decat un caiet. Si intr-adevat are fix trei idei de baza. Am citit cartea intr-o rasuflare si era asa de clar ce vroia sa spuna. A doua zi, eram incapabila sa imi amintesc aceste trei idei. Trei propozitii. M-am intrebat de ce mi se intampla asta. Am o memorie excelenta, pot sa imi amintesc cu amanunte ce am vorbit cu fiecare client, aproape cuvant cu cuvant intr-o sedinta de terapie, acum doi trei ani. Mai ales de asta, m-am intrebat.

    Si constatarea a fost ca NU AM RETINUT PENTRU CA ERA PREA USOR. Avem tendinta sa ignoram ceea ce e simplu, la indemana. Eu cu siguranta vad ca inca fac asta, desi stiu ca nu fac bine. Ne-am obisnuit sa complicam atat de tare lucrurile incat tot ceea ce e usor, simplu, natural este dat la o parte in favoarea unor lucruri inzorzonate sau („zornaitoare”, asa cum in acceasi carte celebra se spune intr-un psalm). Un singur lucru uitam. Ca desi toate s-au dezvoltat, specializat, avansat, oamenii si natura iau nastere si se devolta la fel, procesele sunt aceleasi (e drept deteriorate destul de tare de felul in care gandim si traim, ca acum mii de ani) ca, ciclurile evolutive au ramas aceleasi, respectiv trecem de la copilarie la tinerete si perioada adulta si la batranete, apoi ne reantoarcem sa inchidem cercul. Sufletul are nevoie si acum de aceleasi lucruri, are tot propriile sale legi, pe care noi nu le putem schimba oricata viteza ar avea vehiculele in care ne deplasam.

    Cam atat pentru azi. Numai bine.

  13. 13 dindragostepentrud
    29/06/2009 la 1:07 AM

    D are 28. A are 30.

  14. 14 lolita26
    29/06/2009 la 7:42 AM

    sunt pe fuga, trebuie sa plec la serviciu, dar nu ma pot abtine de la un comentariu: stii ce e mai grav decat ca D. s-a lasat agatata in metrou? faptul ca o femeie de 28 de ani se lasa agatata de un pusti de 23 de ani in metrou (si aici nu se pune ca esti tu matur, te rog nu te simti ofensat,la 23 de ani esti un pusti). :))))) i sooooo not like this woman!
    asta ca ipoteza, pentru ca eu nu cred ca tu ai 23. singura dovada ca esti cam tinerel este faptul ca nu poti vedea/accepta ca D. face parte din categoria femeilor promiscue, ca sa nu folosesc celalalt cuvant care incepe cu aceeasi litera. dar nu e o dovada suficient de puternica. in fine, nu trebuie sa ma convingi pe mine. poate e o incercare de marketing. sincer, acum ca ai spus ca ai aceasta varsta, ai trezit mai mult intreres, poate asta urmareai. o zi buna!


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Blog Stats

  • 123,896 afisari din 8 oct 2008

%d blogeri au apreciat asta: