14
Iun
09

Ce ţi se poate întâmpla (şi consideri) rău… ?

Dupa evenimentele dela 11 septembrie 2001 din New York, o firma a invitat membrii ramasi ai altor firme care fusesera afectate de atentate sa imparta spatiul de birouri ramas disponibil. La una din intalnirile de dimineata, seful serviciului de securitate a spus câteva din povestile acelor oameni ramasi in viata… si motivele lor au fost toate lucruri „MICI”:
„Asa cum probabil ati mai auzit, directorul firmei a supravietuit in ziua aceea fiindca fiul lui incepuse gradinita. Un altul a ramas in viata fiindca iesise sa cumpere gogosi. O femeie a intarziat la serviciu fiindca nu sunase ceasul desteptator. Un altul a pierdut autobuzul. Un altul si-a murdarit hainele cu mancare la micul dejun si a trebuit sa se schimbe. Altuia nu i-a pornit masina. Unul s-a intors sa raspunda la telefon. Copilul altuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la scoala. Altul nu a gasit un taxi. [Exemplul care i-a uimit pe toti a fost] un om care se incaltase cu o pereche de pantofi noi in dimineata aceea. Pe drum spre serviciu l-au ros pantofii si s-a oprit la farmacie sa cumpere leucoplast. De aceea este in viata astazi.
Acum, cand ma intepenesc in trafic, pierd un lift, ma intorc din drum sa raspund la telefon… adica toate acele lucruri marunte care ma enerveaza, ma gandesc ca probabil acela este locul in care Dumnezeu vrea ca eu sa ma aflu in acel moment… „
Concluzia? Data viitoare cand dimineata ta pare ca incepe prost, cand copiii se imbraca prea incet, nu gasesti cheile masinii, prinzi toate semafoarele pe rosu, nu te simti suparat sau frustrat. Dumnezeu este la datorie, datoria de a veghea asupra ta.

[preluată de pe net, sursa necunoscută]

Fiecare din noi are un înger păzitor, dat la Sfântul Botez…

PS S-ar putea să te intereseze de asemenea să citeşti şi „Destin vs. soartă


8 Responses to “Ce ţi se poate întâmpla (şi consideri) rău… ?”


  1. 1 daca totul e relativ, exista absolut
    15/06/2009 la 11:43 AM

    Buna!

    De data asta mi se pare ca esti bine ancorat intr-o barca neancorata.Am citit si „Destin vs soarta” si imi facusem impresia ca tie iti este clar ca nu suntem predestinati.Destinul, soarta sau orice alt cuvant ar folosi oamenii pentru ideea de predestinare, poate avea orice baza, dar nu biblica.
    Prestiinta nu e egala cu predestinarea.Faptul ca Dumnezeu POATE stii ce urmeaza nu inseamna ca el stabileste pentru fiecare om cursul vietii.Si de cele mai multe ori nici macar sa stie dinainte nu incearca.Asta e avantajul liberului arbitru la oameni.Altfel, de ce ne-am asigura cand trecem strada?Sau Adam si Eva au fost predestinati sa pacatuiasca? Asta ar anula intreaga credinta crestina.
    Oricum, initial mi se paruse ca erai de acord ca nu „ne este scris” nimic, ci fiecare din noi „ne scriem” prin deciziile noastre.Dar „acela este locul in care Dumnezeu vrea ca eu sa ma aflu in acel moment…” ma contrariaza putin.Si cei care au murit in atacul din 11 septembrie? Nu putem accepta ca Dumnezeu a vrut ca acei oameni sa fie acolo.Atunci? A uitat sa-si doreasca ca aceia sa fie in alta parte? Sau e partinitor? Nu putem contrazice Scrierile sfinte care ne spun clar: „dumnezeu nu este partinitor” , „nu este nedrept”.
    Nu ar fi mai logic sa luam in seama ceea ce e scris negru pe alb in Eclesiastul 9 versetul 12 (cred, nu am Biblia sa verific), unde spune ca totul tine de timp si imprejurari? Ba cred ca da.
    In niciun caz nu as putea sustine vreodata ca Dumnezeu nu vegheaza asupra noastra.Uneori, da, chiar si in mod miraculos.Dar, in principiu, El ne apara asa cum putem citi in 2 Timotei 3, 16.
    Si protectia asta nu e selectiva din partea lui Dumnezeu, ci noi ne selectam singuri /sau nu, protectia.Asta e drept.
    Ce zici?

    O zi buna!
    Si mult soare pe strada ta !

  2. 2 dindragostepentrud
    15/06/2009 la 2:27 PM

    Preştiinţa suprascrie soarta. Dumnezeu ştie când ne este vremea să murim sau să păţim ceva ce reprezintă o încercare (aşa cum sunt privite catastrofele, accidentele şi alte tipuri de acţiuni prin care integritatea siguranţa noatră fizică sunt puse în pericol). Desigur, acestea pot veni ca „răsplată” pentru adevăratele rele, faptele pe care le săvârşim. Dar în acelaşi timp, ele nu pot fi prevăzute, anticipate de om, prin urmare nu intră în controlul lui.
    În cartea lui Iov, observăm cum Dumnezeu a permis ca Iov să fie încercat, dar să nu fie omorât. Nu sta in puterea si nici controlul nostru sa discernem sau sa hotaram asupra lucrurilor care sunt permise de Dumnezeu sa vina asupra noastra. Metafora se refera la ideea ca nimeni nu stie cand ii este sortit sa i se intample ceva care sa-i influenteze viata si ca este important sa avem incredere in Dumnezeu ca va avea grija de noi.

  3. 3 daca totul e relativ, exista absolut
    15/06/2009 la 9:26 PM

    Un copil a murit la o ora dupa ce s-a nascut.Ca „rasplata” la ce rau a primit asta?
    Cine stabileste ca vremea cuiva sa moara, tinand cont de Iacov 1 , 13 ?
    Succes in continuare!
    Si sa dispara norii astia…

  4. 4 dindragostepentrud
    16/06/2009 la 12:12 PM

    Dumnezeu nu ispiteşte, Dumnezeu îngăduie ca omul să fie ispitit, pentru încercarea credinţei, dobândirea mântuirii şi purtarea crucii (care poate să fie suferinţa părinţilor copilului mort din exemplul tău – vezi https://dindragostepentrud.wordpress.com/2009/06/12/concursurile-de-suferinta-vs-%E2%80%9Efiecare-cu-crucea-lui%E2%80%9D/) . Cât despre moarte, Dumnezeu ştie când este vremea fiecăruia. Mai recomand articolul acesta http://curierulortodox.info/blog/?p=499 şi vă invit să citiţi şi https://dindragostepentrud.wordpress.com/2009/06/07/unde-este-comoara-ta/ şi https://dindragostepentrud.wordpress.com/2009/03/16/destin-vs-soarta/ .

    În scrierile Sf. Marcu Ascetul, „Dumnezeu este începutul, mijlocul si sfârsitul oricarui bine” – „Despre legea duhovnicească, în 200 de capete” http://www.filocalia.ro/sfintii-despre/7/Despre_legea_duhovniceasc%E3,_in_200_de_capete_,/MARCU_ASCETUL . Noi nu avem de unde să ştim dacă un lucru pe care îl catalogăm drept rău este ca urmare a unei fapte sau dacă e o încercare, o ispită. De aceea este important să ne sfătuim cu duhovnicul.

    În cazul copilului care moare la o oră după ce s-a născut – sper că a murit botezat… Căci dacă a murit nebotezat, tradiţia ortodoxă spune că deşi va putea să intre în rai, nu îl va putea vedea…

  5. 5 daca totul e relativ, exista absolut
    16/06/2009 la 3:29 PM

    Nu-mi vine sa-mi cred ochilor…
    1.Chiar ai scris ca moartea unui copil poate fi o incercare din partea divinitatii pentru parintii lui…Dar unde se pierde dreptatea lui Dumnezeu, care spune ca nu va pedepsi pe copil pentru pacatul parintilor, ci „sufletul care pacatuieste, acela va muri”.Si de cand dobandirea mantuirii nu mai tine de respectarea normelor divine, ci de lupta de a nu-l uri pe Dumnezeul care omoara un nou-nascut ca pedeapsa pentru parinti?
    2.”Duhovnicii” din timpul lui Isus L-au omorat.Isus nu a spus niciodata ca pentru a ajunge la Tatal, trebuie sa trecem pe la duhovnici, ci a spus ca „nimeni nu poate veni la Tatal, decat prin Mine”.
    3.Hristos i-a condamnat pe preotii din timpul sau, pentru ca ignorau spiritul Legii (mozaice), de dragul „traditiei”.Nu exista traditie sfanta.Ci doar Legea si infloriturile.

    Dar mie chiar imi place blogul tau.Asa ca voi evita sa ma pun rau cu autorul lui, contrazicandu-ma pe teme biblice, deci voi „sari” peste subiectele de genul asta.
    Pur si simplu ma sperie distanta pe care o ia lumea fata de realitatea biblica, adevarul absolut, acceptand sa se imbete cu apa, traditia.

    Sa lasam la o parte animozitatile🙂 Succes in continuare.

  6. 6 dindragostepentrud
    16/06/2009 la 7:53 PM

    Oh, cât de dramatic priveşti lucrurile… „unde se pierde dreptatea lui Dumnezeu, care spune ca nu va pedepsi pe copil pentru pacatul parintilor, ci “sufletul care pacatuieste, acela va muri”.Si de cand dobandirea mantuirii nu mai tine de respectarea normelor divine, ci de lupta de a nu-l uri pe Dumnezeul care omoara un nou-nascut ca pedeapsa pentru parinti?”. Mai bine ai pune mâna să citeşti Evangheliile şi Filocaliile, ca să te conectezi la Lege şi la Sfânta Tradiţie? Sfânta Tradiţie există tocmai pentru a explica şi a pune în valoare conţinutul Sfintei Scripturi. Mi se pare că ai o viziune foarte personală şi rătăcită în legătură cu rolul preoţilor, şi nu ştiu de ce confesiune eşti, dar nu ştiu în ce religie or fi preoţii atât de puşi la zid aşa cum îi consideri tu…

    Dar hei, chiar lăsând la o parte Sfânta Tradiţie, probabil că nu contează pentru tine nici pasajele de mai jos… realitate concretă biblică ce contrazice flagrant convingerile tale.
    „Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei.[…] Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de mine. Cel ce şi-a cîştigat viaţa, o va pierde; iar cel ce şi-a pierdut viaţa pentru Mine, acela o va câştiga” (Matei 10:34-35; 38-39)

    „E cu neputinţă ca poticnirile să nu vină, dar vai aceluia prin care ele vin: mai bine i-ar fi dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s-ar arunca în mare decât să-i fie piartră de poticnire unuia dintre aceştia mai mici.” (Luca 17:1-2)

    „Atunci Iisus le-a zis iarăşi: „Pace vouă! Aşa cum Tatăl M-a trimis pe Mine, tot astfel vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!, cărora veţi ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veţi ţine, ţinute vor fi”. (Ioan 20: 21-23)

  7. 7 daca totul e relativ, exista absolut
    16/06/2009 la 10:56 PM

    Ultima remarca referitoare la subiectul asta (pt ca nu voi permite sa-mi „tradezi imaginatia” cu contradictiile astea) :
    Nu cred ca faptul de a fi credincios inseamna a te conforma sloganului : „Crede si nu cerceta”. Ioan 17, 3
    Asadar, nu confesiunea e cea care ma face trag concluzii, ci cercetarea.Cercetarea Bibliei, nu a altor scrieri necanonice.Dar si eu cred ca unele concluzii vin in urma unei puternice influente a unor confesiuni.Nu in cazul meu.
    Cat despre traditie, raman la convingerea ca Traditia (nici pe departe sfanta) e o metoda de a scoate bani, inventata inca de pe vremea fariseilor (vezi banii pe care trebuie sa-i dai la inmormantari, nunti si alte evenimente carora i-au fost asociate tot felul de traditii;fiecare traditie e de nedezlipit de bani, intr-un fel sau altul, fara nicio radacina in Sfintele Scripturi).
    Sfintele Scripturi nu au nevoie sa fie puse in valoare de altceva decat de ele.Nimic nu trebuie scos sau adaugat.Nici vreo culegere din scrierile pustnicilor, monahilor sau clericilor ortodocşi.
    Eu am terminat cu asta.

    Nu trebuie sa am neaparat ultim1ul cuvan1t.E destul ca am dreptate🙂
    Serios acum, multumesc pentru timpul acordat dezbaterii acestui subiect, dar voi continua sa-ti citesc „scrierile” comentand orice alt subiect decat acesta.Imi permiti?
    Numai bine!

  8. 8 dindragostepentrud
    17/06/2009 la 7:54 AM

    La Ioan 17:3 scrie „Iar viaţa veşnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis.”. Nu scrie nicăieri în Biblie „crede şi nu cerceta”, aceasta este o născocire a sistemului comunist despre religie.
    „Toată scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepciune întru dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, pentru tot lucrul bun”. (II Timotei: 16-17)
    Cuvântul „necanonic”, sinonim cu „apocrif” (din gr. veche „ascuns”) se referă în mod deosebit la acele scrieri de tipul Evangheliei după Toma care au fost descoperite după ce s-a scris Biblia. Scrierile de care vorbesc eu (Filocaliile 1-12 şi Patericele) au fost scrise preponderent de Sfinţii Părinţi în perioada secolelor până la al VI-lea d. Hr şi nu s-a pus niciodată problema ca ele să facă parte din Biblie. Rolul lor este de a explicita învăţătura Sfintelor Evanghelii. Este normal ca, de exemplu, cineva care n-a pus în viaţa ei mâna pe o asemenea carte să nu ştie despre ce e vorba (nu ştiu dacă este cazul aici)
    E OK să ai ultimul cuvânt, atâta vreme cât ştii să foloseşti cuvinte corecte în limba română şi nu laşi erezii pe blog.


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: