15
Iun
09

Love is the answer…

Ceea ce frapează la videoclipul “Angels” de la Morandi e simplitatea şi eficacitatea uimitoare a economiei de mijloace, perfect adaptate mesajului: nu prea multe cuvinte, mai mult muzică şi imagini. Şi o îmbinare genial de precisă a acestora. Văzând acest videoclip, mă simt mândru că a fost făcut de români. Videoclipul melodiei “Angels” spune mult, spune multe şi spune bine. Lăsând la o parte prejudecăţile, acesta este unul din cele mai bune videoclipuri româneşti din câte au fost produse până acum…

În cele 2 semi-documentare “What the Bleep do We Know” aflăm despre ce înseamnă fizica cuantică şi care este puterea observatorului. Pennfield, un cercetător american din anii ’50 a constatat că în creierul nostru sunt înmagazinate toate evenimentele din viaţa noastră, pe care ni le putem aminti în detaliu, chiar mai bine decât le-am perceput atunci când s-au întâmplat. Pe aceste concluzii s-au bazat multe din rezultatele din domeniul citirii rapide şi al tehnicilor de memorare re-promovate pentru mase din ultima jumătate de secol. Carl Pribram face un pas mai departe şi postulează pe baza unor alte cercetări asupra relaţiei fizic-mental natura holografică a sistemului nervos uman, împrumutând în acelaşi timp câteva din concluziile fizicii cuantice, despre care s-a demonstrat prin aplicarea teoremei lui Bell (postulată în 1964 şi testată în anii’80) că Niels Bohr a avut dreptate, iar Albert Einstein s-a înşelat cu privire la următoarea realitate, şi reţineţi, pentru că aceasta este important:

NU poţi observa ceva fără să influenţezi ceea ce observi.

Oricând şi oriunde influenţezi ceea ce măsori prin actul de observare.

Contextul de la care s-a pornit iniţial era disputa asupra măsurării luminii ca undă (compusă din vibraţii de energie prin spaţiu) sau ca particulă (compusă din fotoni cu masă de mişcare), precum şi modelul dispersiei unui foton în spaţiu, atunci când este trecut printr-o fantă, respectiv prin două. Argumentele prin care se ajunge la concluzia că acest lucru se aplică şi oamenilor sunt discutabile din punct de vedere ştiinţific, dar într-o mare măsură se bazează pe cercetări ştiinţifice ale căror concluzii nu pot fi puse la îndoială.

Pornind cu acestea în minte, să reflectăm la ce vedem în videoclip.

Avem câteva personaje: femeia care trece pe lângă cerşetor, copilul care este lovit de biciclist şi un cuplu care se ceartă. Fiecare din aceştia are o poziţie proprie, are un univers care îi separă de ceilalţi, are impuse anumite limite, anumite bariere, care îi împiedică să privească lucrurile din perspectiva celuilalt. Avem apoi poziţia a treia, a observatorilor din maşină, cei care cântă şi se uită aparent detaşat (cel puţin până la un punct) la ceilalţi, fiind întristaţi de ceea ce văd. Avem apoi o a patra poziţie, a îngerului care nu este observat de nimeni, dar care asistă neputincios la toate lucrurile îngrozitoare care se întâmplă. La acestea, se adaugă şi poziţia finală, cea a noastră, a observatorului final a întregului spectacol.

Ce se întâmplă?

Îngerul hotărăşte la un moment dat că lucrurile pot fi ALTFEL.

Cum ar arăta lucrurile dacă timpul ar fi dat înapoi, iar personajele ar fi în poziţia de a-şi lua reciproc în considerare punctul de vedere? Controlând evoluţia evenimentelor, prin artificiul narativ permis de videoclip, îngerul îşi foloseşte în maniera cea mai evidentă puterea de observator, influenţând direct ceea ce observă. Un prim lucru pe care îl punctez aici este că cel aflat pe poziţia cea mai detaşată, cea mai neobservată, cea mai “înaltă”, din perspectiva META (care vine din greaca veche şi însemnă “deasupra”) are puterea cea mai mare de control asupra sistemului. Pentru a produce schimbări în viaţa noastră, avem nevoie să ne detaşăm de acele lucruri care ne împiedică să producem schimbarea.

Acum voi intra în conţinutul mesajului pentru a scoate în evidenţă iubirea, aşa cum este percepută şi promovată ea în spiritul creştin. Avem în mod clar un personaj reprezentant al Divinităţii, un înger bun, care “aşează” lucrurile prin artificiul metaforic menţionat, pentru a-i învăţa pe oameni ceea ce spun vorbele cântecului:

“We can be better… Love is the answer.”.

"Light in the Darkness" Copyright (C) Răzvan Nidelea  http://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/3.0/#

"Light in the Darkness" Copyright (C) Răzvan Nidelea Pentru specificarea drepturilor de autor, citiţi aici http://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/3.0/#

Din perspectiva METAstrategiei pe care o promovează Iisus, putem spune că porunca ce le însumează pe toate celelalte este “Iubeşte-L pe Dumnezeu mai presus de toate şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”. În acest sens, spun cărţile sfinte, iubirea lui Dumneazeu nu poate fi realizată fără iubirea aproapelui. Mai mult, Iisus spune: “Poruncă nouă vă dau: Să vă iubiţi unii pe alţii! Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, de veţi avea iubire unii pentru alţii.” (Ioan 13: 34-35)

Un clişeu al ateilor este “unde este Dumnezeu în mijlocul acestor evenimente cumplite pe care le lasă să se întâmple?”. Avem în acest videoclip răspunsul elocvent prin imagini, muzică, cuvinte şi senzaţiile pe care acestea le creează. Dumnezeu poate să fie acolo unde Îl lăsăm să acţioneze prin noi în slujba aproapelui.

Dacă este să ne întrebăm despre Dumnezeu, de ce să nu ne întrebăm în primul rând astfel:

1. Noi în care poziţie de observare suntem? Dacă suntem în poziţia întâi (cea proprie) sau a doua ( a aproapelui)… cine este mai aproape de… aproapele? Noi sau observatorul? Cine se cade să intervină mai întâi?

2. Noi suntem observatorii lucrurilor pe care le lăsăm să se întâmple. Lăsăm în viaţa noastră să pătrundă o mulţime de informaţii otrăvitoare pentru suflet, iar aceasta ne omoară conştiinţa, ne îndepărtează unii de ceilalţi. Acesta este mesajul transmis de versurile “Search back time/ When you used to sing along/ To the music of your soul”. Ce se întâmplă cu sufletul nostru atunci când alegem să nu ascultăm glasul conştiinţei? Moare puţin câte puţin. Apoi rezultatele ne miră.

Care este primul pas? Primul pas este să devenim conştienţi că prin modul în care privim lumea o putem face mai bună. Ceea ce credem despre lume determină acţiunile noastre.

Esenţa videoclipului “Angels” de la Morandi se ascunde în mesajul care este transmis.

"No Place Else I'd Rather Be" Copyright (C) Lorena Lazăr

"No Place Else I'd Rather Be" Copyright (C) Lorena Lazăr

Cum putem să găsim frumosul în celălalt?

În primul rând fiecare suntem diferiţi.

Şi tocmai aceasta face ca fiecare persoană să fie unică şi frumoasă în felul ei. La un moment dat, o amică de-a mea era tristă şi i-am spus că dacă îşi va da seama cum anume este ea o persoană minunată, frumoasă şi unică în felul ei, îşi va da seama cum în noua stare nu va mai fi loc pentru tristeţe.

“Bine, dar tu crezi asta despre toată lumea!”

“Da, i-am răspuns, şi nu e minunat să cred asta şi să-mi fac viaţa frumoasă prin oamenii pe care aleg să-i văd ca frumoşi?”.

De ce am alege să întristăm oamenii din lume privindu-i aşa cum ştim că îi influenţăm să fie prin ce credem despre ei? Dacă oglinda pe care o arătăm celorlalţi va fi murdară, imaginea reflectată de oglindă va fi de asemenea influenţată.

"Bleeds No More" Copyright (C) Lorena Lazăr

"Bleeds No More" Copyright (C) Lorena Lazăr


De ce am vrea să facem aceasta? Pentru că aşa trebuie? NU. Pentru că aceasta ne aduce mai multă frumueseţe în viaţă. Pentru a avea parte de o lume exterioară mai frumoasă, avem nevoie mai întâi de o lume interioară mai frumoasă. Din cauza aceasta, argumentează şi Mântuitorul necesitatea de a avea lumină în interior, pentru că dacă “lumina” dinăuntru este întunericul, atunci cu atât mai mare va fi întunericul din afară!

În Filocalia a 9-a se precizează că oamenii care vor ajunge în rai pentru că au respectat poruncile se aşează pe 3 trepte ale fericirii în funcţie de motivaţia pe care au avut-o: primii, pentru că s-au temut de pedeapsă şi au respectat regulile fără să trăiască experienţa creştină din bucurie duhovnicească. Pe a doua treaptă, mai sus, mai aproape de slava divină, se află cei care au păzit poruncile creştine pentru răsplată. Pe treapta cea mai de sus a desăvârşirii se află cei care au trăit poruncile creştine din iubire şi dăruire.

Cum poate cineva să creadă că va avea parte de o viaţă fericită ignorând aproapele? Videoclipul ne arată într-o manieră extrem de subtilă şi înţeleaptă modul în care sunt interdependente evenimentele din viaţa noastră, cum un simplu gest creştin poate aduce atât de multă frumuseţe în lume şi cum un singur gest necreştin poate aduce atâta tragedie, confirmând cum argumentează şi tradiţia creştină, suferinţele sunt urmări ale păcatului.

Pentru o meditaţie mai profundă în direcţia modului în care micile alegeri luate în viaţă afectează destine, vă invit să vizitaţi “Lola rennt/Aleargă, Lola, aleargă!” (1998, R: Tim Tykwer)

Trailerul în engleză

Vizionează filmul în întregime pe youtube pornind de la acest video:

şi “The Sliding Doors/În spatele uşilor închise” (1998, R: Peter Howitt).

De ce ne-ar interesa despre asta acum? Ne interesează să ne gândim la asta acum pentru că ACUM este momentul în care alegem să privim lumea ALTFEL. Pur şi simplu. De ce? Pentru că…

We can be better… Love is the answer.

Va trebui să te hotărăşti înainte de a termina de citit articolul pe care cale ai de gând să mergi. Pentru că există numai două.

Există calea fricii şi calea iubirii .

Cand viata iti aduce o lamaie, fa-ti din ea o limonada…!”

Parafrazand aceasta zicere, spune-ti si tu ca atunci cand viata iti aduce ceva amar, precum cafeaua din metaforă, cu putina miere si suficienta caldura sufleteasca, o poti transforma in ceva plin de arome, savoare si claritate…

Cind te-ai nascut, plangeai si toata lumea din jurul tau radea…
Traieste-ti viata asa incat, la sfirsit, tu sa fii cel care zambeste, chiar dacă mulţi din jurul tău aleg să plângă.

Iisus Hristos ne-a învăţat despre lume, despre capcanele pe care aceasta le întinde.

Şi tot El spune: “Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!”

"Mirror" Copyright (C) Roxana Enache

"Mirror" Copyright (C) Roxana Enache

Versurile în română ale melodiei “Angels” de Morandi

Refren
Oameni…opriti luptele
Ingerii plang
Putem fi mai buni
Dragostea este raspunsul


Cautati inlauntru
Mai sunt multe lacrimi de curs ?
(Nu va intrebati de ce ?)
De ce va simtiti asa de singuri
Toti impotriva lumii
(Lume… Lume…)
Uitati-va inapoi
Cand obisnuiati sa cantati singuri
(Muzica sufletului)
Cantecul destinului il puteti schimba
Nu e inca tarziu

Refren

Cautati inlauntru
Mai sunt multe lacrimi de curs ?
(Nu va intrebati de ce ?)
De ce va simtiti asa de singuri
Toti impotriva lumii
(Lume… Lume…)
Uitati-va inapoi
Cand obisnuiati sa cantati singuri
(Muzica sufletului)
Cantecul destinului il puteti schimba
Nu e inca tarziu

4x Refren


1 Response to “Love is the answer…”


  1. 1 Razy Graphic Design
    15/06/2009 la 12:21 PM

    Despre ideile tale de schimbare,am gasit povestea asta,sper sa-ti placa:
    „A Small Miracle
    Retold by Kathleen Mavournin

    On the day before the Sabbath before Rosh Hashanah, the last Sabbath of the year, the Baal Shem Tov and some of his followers went out of the city in a horse and carriage. They journeyed through several smaller towns and then out into the forest. Eventually they stopped at a small run-down farm in a clearing among the trees. Before they got out of the carriage, the Baal Shem said, „Promise me that no matter what happens here, you will not reveal by word or gesture who I am.” The hasidim trusted their rebbe implicitly, so they agreed to this.

    The Baal Shem knocked at the door and it was opened by the farmer, a poor and plain man named Avi. Behind him stood his wife, Sarah, and their four daughters.

    „We are hungry,” the Baal Shem said.

    „Please come inside. We are honored to serve you,” Avi said. Then he turned to his wife and whispered, „We’ll have to kill the cow.”

    „But … the cow’s milk is all our children have to eat.”

    „We have guests. It’s an honor to have guests. We must kill the cow.”

    So, with the Baal Shem to say the blessings and ensure that all was properly done, they slaughtered the cow. Sarah cooked the cow. And the Baal Shem ate the cow. His followers, knowing how important the animal had been to the family, couldn’t bear to eat. The Baal Shem sat up all night, eating and eating, and he never even said, „Thank you.”

    The next morning, he announced what he wanted to eat for the Sabbath: six loaves of challah, six kinds of vegetables, two kinds of meat, two kinds of fish, ten desserts and three kinds of wine.

    The hasidim were appalled. This was the Baal Shem Tov, the Master of the Good Name. The very heart of his teaching was loving kindness. Honor and respect and kindness to all people, he said time and again, were more important even than study and learning. The hasidim thought their rebbe had gone crazy. But every time one of them began to speak, the Baal Shem would look at him and he would remember his promise.

    If the hasidim were horrified, imagine how Sarah felt? She had watched this man eat all night long, and she was full of fear and anguish. Avi tried to comfort her and tell her not to worry. „Worry! I’m beyond worrying. What about our children? Who is thinking about them? That’s what I want to know.”

    There was nothing else to be done, so Avi went into town and sold his farm to the banker to get money to buy food. He asked only that they be allowed to stay in the house until Monday. And he returned home with a cartload of food.

    Sarah prepared everything the rebbe wanted. At sundown they lit the candles and sang the blessings and sat down to the Sabbath table. The rebbe began to eat. He ate and he ate and he ate. His followers were so worried and unhappy that they could scarcely swallow. It seemed to them that all they did for that entire Sabbath was sit in the little hut and listen to the rebbe’s chewing. The meals seemed all to run together and the time passed very slowly.

    At last, it was over. The sun went down and the first stars appeared. They lit a braided candle and sang the songs and prayers that close the Sabbath, looking forward to the coming week and the joy of another Sabbath. Then, as the Baal Shem and his followers were climbing into their carriage to return home, the rebbe turned suddenly and called out to Avi, „I am the Baal Shem Tov. I bless you to ask for whatever you need.” The carriage door closed and the hasidim drove away into the forest.

    Avi was astounded. The Baal Shem, the holy Baal Shem Tov, had been a guest in his house. He had dreamed of going to see him someday, of sitting near him for a while and listening to him teach. To think that he had been honored to share the Sabbath with him in his own house. Avi was filled with joy and turned toward his wife. A look of joy come into Sarah’s face also but was quickly replaced by one of worry. That night the family went to bed without food.

    The next day Avi got up very early. He went out into the yard, recited his prayers, and then walked into the forest. What could he do now? The banker would be coming the next morning to take his farm. Who would help him? Then he recalled that the holy Baal Shem had said, „I bless you to ask for what you need.”

    He stopped there on the path and began to rock back and forth. And he prayed, „Creator of the Universe, I have never asked you for anything before, so please listen. My wife and children have no food. We have no house. I need money to feed them. I need money to buy back our farm. And Sarah, my wife, she would be so happy if there was money for dowries for our daughters and to pay for the weddings. Four weddings! And, Creator of the Universe, one more thing, since I’m asking: please make a small miracle. Let my house and my purse be large enough to provide for others who need.”

    Then Avi began to sob. He fell down flat on the ground, weeping and praying, praying and weeping. He lay there for a long time. Finally, Ivan the town drunkard came wandering by. „Oh! Oh! please don’t cry. Whatever it is, don’t worry. Maybe I can help. You have always been kind to me. Every one else in the village makes fun of me and treats me miserably, especially my own children. And I don’t feel so well. If I die, I want you to have my fortune. Come, I’ll show you where I hid it.” Ivan led Avi to a big stone nearby and showed him a box hidden under it.

    On Monday, the banker came and took Avi’s farm. That same day, Ivan the drunkard died. Avi went into the forest and pulled out the hidden box. It was full of coins. Gold coins. Enough gold coins to buy a house in town even bigger than the banker’s.

    Exactly one year later, just before Rosh Hashanah, a fine carriage drew up before the house of the Baal Shem. The rebbe’s followers did not recognize Avi and Sarah in their new clothes. „We’ve come to see the master,” Avi said.

    They were led inside to the Baal Shem, who knew them immediately and invited them to sit down. „Tell us, what has happened since we last saw you?” And all the hasidim crowded around to hear the story.

    Avi told them about his prayers in the forest, about meeting Ivan the drunkard, and the box of treasure. „Now we have a house in town and everything we need,” he said. „We are able to provide for our daughters. One is already married, and preparations are underway for another wedding.”

    „We have heard also,” said the Baal Shem, „that you are truly a friend to those in need. Those who come to you for help are treated with kindness and respect. There is joy in heaven because of this.”

    „It is due to your blessing that our good fortune came to us. We have come to thank you.”

    Then the Baal Shem said to Avi, „You know, a year ago it was decreed in heaven that you were to become a rich man. But you were so humble and would never ask for anything. I had to come and eat you out of house and home so that you would ask for the blessings that were waiting for you. Mazel Tov! my friend. The very best of years!”

    Si uite aici o melodie,aceasi tema ca postul tau:


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Blog Stats

  • 123,896 afisari din 8 oct 2008

%d blogeri au apreciat asta: