Există o scenă istorică ce mi-a plăcut mult. Otto von Bismarck era în a doua jumătate a secolului al XIX-lea cancelarul Prusiei. Câştigase o putere foarte mare în acea poziţie, astfel că atunci când un nou împărat a venit la conducere, Wilhelm Iosif al IV-lea, de fiecare dată când voia să-şi impună autoritatea, ameninţa cu demisia. La un moment dat, spre marea lui surpriză, împăratul i-a acceptat demisia, iar Otto von Bismarck a rămas pe dinafara cancelariei.
Subconştientul ne joacă feste interesante. Ironia este că în discuţia din ianuarie, cu D. ultima oară când ne-am văzut faţă în faţă ca să observ şi eu atitudinea ei faţă de ruperea bruscă şi cu scuze palide a relaţiei (of course, argumente foarte puternice pentru ea, toate demontate de mine), a făcut o referire la relaţia mea de acum 2 ani ca „fosta ta prietenă”, ceea ce denotă că subconştient ea încă se mai considera în relaţie cu mine. Probabil că ruperea s-a produs în momentul în care a observat că în ciuda aşteptărilor ei asupra a ce „ar trebui să se întâmple”, tot o iubesc şi mi-a trimis mesajele despre care am scris aici. Probabil de aceea când era aproape de plecare ne sărutam şi ne îmbrăţişam.
Uneori, o formă de a iubi care este cea mai preţioasă, deşi dureroasă, este să laşi persoana să facă propriile greşeli din care are nevoie să înveţe. Desigur, s-ar putea ca atunci când realitatea să li se întâmple oamenilor care procedează aşa, să o recatalogheze, să se ascundă după deget şi să spună că de fapt au avut dreptate urmându-şi intuiţia şi „ce spune inima”, dar în conştiinţa lor adormită ştiu adevărul, iar mai devreme sau mai târziu se vor confrunta cu acesta.
Aceasta scrisoare este din perspectiva copilului meu si al lui D., din perspectiva acestor peisaje… (auditie, lectura si vizionare placuta!)
ATB – Trilogy: Flight of the Angel
28 iulie 2015
Draga mami,
Stiu de la tati ca este azi e o zi importanta pentru voi, pentru ca acum 7 ani v-ati cunoscut. Tati spune ca oricum timpul se comprima si anii nu mai sunt asa de lungi cum erau inainte… observ ca e putin mai trist pentru ca tu nu esti aici acum…
As vrea sa iti spun mai intai ca esti cea mai iubita mamica din lume, de mine si de tati. Si sa ai incredere in tine, stiu ca poti sa fii o mamica mai buna decat iti imaginezi. Conteaza sa iubesti din suflet si sa lasi emotiile din inima ta sa curga. Asta am invatat-o de la tine… Cand imi amintesc, abia astept sa ne jucam…
Astazi e o zi mai frumoasa si mai calda decat in ultima vreme. Tati imi spune sa am grija pe unde alerg pe plaja pentru ca trebuie sa nu ma intep. Ieri totusi a fost amuzant, pentru ca s-a intepat el in timp ce-mi spunea, dar nu a clintit si a spus ca nu-l doare, a spus ca s-a mai intepat in viata si mai tare. Mie tot mi-a venit sa rad, pentru ca era asa de serios. Dar cred ca e OK sa iti mai permiti sa mai gresesti uneori si sa spui „asta ma doare”.
Imi place cand ma plimb cu tata pentru ca e senin si impacat. Cateodata, cand privesc in ochii lui mi se pare ca simt valurile, chiar daca suntem in casa, dar el spune ca a vrut special sa avem o casa unde tu sa poti sa asculti valurile si de aceea se aud iar mie mi se pare ca le simt in ochii lui. Dar chiar uneori asa imi pare, orice ar spune el.
Imi este dor de momentele in care ma tineai in brate si mangaiai usor… Tati spune ca de cand am aparut eu pe lume, asta ti-a vindecat sufletul.
Ieri, cand am fost in oras, l-am scapat pe Micky din lesa si s-a dus sa alerge singur si s-a ratacit prin piata. Tati m-a ajutat sa-l cautam si am facut asta pana a apus soarele. Eu m-am suparat foarte tare si am vrut foarte foarte tare sa-l gasim, dar tati a spus ca daca aleg sa ma gandesc la nesiguranta, exact asta voi spune in afara, fara sa-mi dau seama. Daca ma gandesc ferm ca o sa-l gasim si ma concentrez la asta, voi reusi. Tati mi-a spus ca stau bine cu concentrarea, ca am mostenit-o de la tine si e pacat sa nu folosesc daca am ceva de pret, atunci cand chiar conteaza.
Asa ca dupa ce nu am reusit sa-l gasim, am mers si am listat niste poze si am facut niste afise cu el pe care le avea tata pe telefon si am pus afise pe unde s-a pierdut, poate o sa il gaseasca cineva. Tati a facut un afis destul de repede si a folosit si frumos cuvintele, ca sa iasa in evidenta. Imi place cum se joaca cu cuvintele, chiar e mester, zice ca asta te-a cucerit si pe tine…
ATB – Trilogy: Part 2
Dupa asta, ne-am asezat sa stam acolo unde stateai tu cu tata ca sa priviti stelele, la marginea orasului si unde ma gandeam ca s-ar putea sa vina Micky, pentru ca acolo il asteptam pe drumul inapoi, cand mai ramaneam in urma si mergeam pe jos. Mie imi place foarte mult aici, chiar daca seara e mai frig, pentru ca pot sa am o perspectiva mult mai ampla si lucrurile care candva le vedeam de aproape acum pot sale vad in peisaj si sunt mai frumoase, pot sa le vad stralucirea si apoi sa ma intorc si sa ma uit la stele. In timp ce ma uitam la stele, am inceput sa cant versurile alea de la melodia preferata pe care o ai cu tata, „Deoarece” : „Singurul lucru care tot fuge de mine e orizooooontul, pergamentul pe care scriu, singurul lucru care se tine de mine e umbra mea…” restul nu le mai stiu si le tot fredonez, dar tata a zis deja ca nu mai am voie sa folosesc mp3 playerul o saptamana, cat l-am innebunit cu refrenul asta… probabil ca glumeste, am sa mai negociez cu el…
Se facuse tarziu si nu mai puteam sa stam, si eu m-am intristat ca tot nu reusisem sa il gasim pe Micky, dar tati mi-a spus ca nu trebuie sa ne ingrijoram atunci cand pierdem pe cineva sau ceva, pentru ca viata e ca un tren cu multe vagoane si unele persoane urca si coboara si este Ok sa ne luam la revedere de la anumite persoane chiar daca gresim. Uneori, e mai bine sa renunti initial ca apoi sa recuperezi, pentru ca altfel s-ar putea sa te chinui mai mult.
Am observat asta si eu azi dimineata. In timp ce mancam si ma uitam la niste poze cu tine si tata de la nunta (in general cand este pe langa tine, tata este luminos, si tu in prezenta ta, dar parca la nunta straluceati amandoi de fericire!), mi-am prins slapii de marginea mesei si am incercat mai intai sa il scot pe unul, pe unde il bagasem, dar asa l-am rupt. Cand am vrut sa il scot pe celalalt, l-am last pur si simplu sa-mi cada din picior si l-am luat de dupa masa de jos. Si a fost mai simplu. Pentru ca am avut siguranta ca il pot lua de acolo. Poate că uneori e mai uşor să renunţi la unele lucruri, pentru ca mai apoi să le culegi în linişte.
Noaptea nu am dormit prea bine, iar azi dimineata am plans pentru ca l-am pierdut pe Micky in oras ieri si am spus ca e important sa fiu puternic si sa-mi controlez emotiile, asa cum face tata uneori, dar el mi-a spus ca e normal sa ma afecteze asta, pentru ca tineam la el. It’s alright to fall apart sometimes…
Asa ca eu sunt impacat cu ideea ca l-am pierdut pe Micky in oras, daca el a ales sa se duca in alta parte si sa nu se intoarca. Asta nu inseamna ca nu il iubesc. Poate ii este mai bine. Sper ca ii este mai bine.
In timp ce vorbeam ieri cu tati si ne uitam la stele, a spus ca atunci cand voi erati la inceput, ati avut multe momente in care v-ati suparat unul pe altul si chiar daca si acum va mai certati din cand in cand, stiu ca nu o faceti din suflet. Tata imi spune ca intotdeauna in spatele unei emotii sau in spatele unei stari se afla o necesitate. Si daca iti dai seama care e necesitatea, atunci poti sa te linistesti si sa o rezolvi.
Mie mi-a fost frica sa nu ma pedepseasca tati sau sa se supere pe mine pentru ca l-am pierdut pe Micky, pentru ca spunea atunci cand am zis ca vreau sa-l tin ca e de acord, cu conditia sa-mi asum responsabilitatea sa am grija de el si ca o sa imi respect obligatiile. Si uneori nu e placut, mai ales cand trebuie sa il spal, de exemplu, chiar daca ma mai ajuti si tu (chiar daca stiu ca nu-ti place), dar de fapt nu-i chiar asa de greu. Daca iubesti fiinta de care ai grija, o faci din placere, si nu pentru ca te simti vinovat sau obligat, sau pentru ca ti-e frica sa nu-l pierzi daca te porti cu el neatent. Dar tati nu a spus nici un cuvant. Cred ca era mai degraba preocupat sa ma linisteasca pe mine. Dar eu m-am linistit imediat, cand ma uitam la stele cu el… si cand ma gandeam cat de frumos e… mi-am dat seama ca ar fi nerecunostinta sa nu ne bucuram de ceea ce avem…
Azi la pranz, tati a insistat sa gateasca si eu i-am spus ca nu cred ca e o idee buna, pentru ca dureaza foarte mult… mai ales cand gateste el, si nu e eficient… dar a vrut sa faca niste cartofi prajiti si i-a uitat pe foc in timp ce lucra la un proiect si eu ma jucam. A afumat bucataria. Ce-i drept, nu toti au iesit asa, dar eu i-am spus frumos ca prefer sa mananc ceea ce aveam deja. E OK sa-i spui „nu” unei persoane care iti face rau, asa spunea la trainingurile audio pe care le ascult cand desenez, pentru ca s-ar putea ca cineva sa nu-si dea seama ca iti face rau si atunci este important sa il ajuti sa inteleaga cum si asta e o forma a iubirii, sa-ti spuna sa te opresti. Cred ca tata s-a simtit putin jenat ca nu a invatat pana acum sa gateasca… a propos, abia astept, cand te intorci, sa mai facem ciupercute umplute cu branza, poate a saptea oara invata si tata… dar cred ca doar vrea sa stea cu noi si de fapt se preface… Sunt convins ca in curand o sa ne faca la amandoi o surpriza si o sa faca o masa grozava… consistenta, cum vrea el si delicioasa, cum vrem noi 🙂
Te pup cu dragoste, imbratisari calde si te astept sa vii cat mai repede acasa!
PS: Am gasit cercelul acela pe care l-a cautat tata de a innebunit. Cand ai sa afli unde era am sa-ti zic de ce m-am distrat asa de tare cand am vazut fata lui tata… Cred ca e mai bine sa astepti sa mai treaca o vreme pana ii spui de cel pe care l-ai pierdut luna trecuta. 🙂
Muzica reprezinta o modalitate destul de buna de a trai anumite stari si senzatii. Uneori, muzica insotita si de imagini adecvate poate produce un efect puternic… In ultima vreme, am devenit preocupat de perceptii individuale vs. perceptii subiective asupra muzicii… Ce clar este ca pentru mine poate functiona ca inspiratie… Ca un mic comentariu, pentru a obtine un anumit efect de stare/senzatie de moment, mergem de obicei pe aceeasi cale, fara a ne intreba daca nu cumva exista si alte cai pentru a obtine aceeasi senzatie/stare. This is poor living.