Posts Tagged ‘criterii

26
Mai
09

Femeia, pe un piedestal?

Motto:

Chiar dacă ar presupune un efort uriaş, poate că o femeie e capabilă să fie misterioasă toată viaţa. Să fie iubită pentru ceea ce nu e, să se piardă în orgasme false şi-n căsnicii nefericite, dar s-adoarmă călduţă în fiecare seară, gândindu-se că interesul prostănacului de lângă ea e încă viu şi asta-i tot ce contează.” (Puttycat.ro)

[Later edit] Acest articol este cel mai citit din tot blogul, reuşind să aibă peste 1000 de vizualizări unice, marea majoritate pe perioada verii, doar prin internal linking. [/Later edit]

Nu e o mirare cum din lista replicilor de agăţat de pe yuppy.ro la care s-au adăugat cele din comentarii, aproximativ o treime conţin presupoziţia, atitudinea, din partea bărbatului, că femeia ar fi vreo zeiţă. Reproduc mai jos lista replicilor pe care le consider că ar pica în această categorie.

  1. Imi poti da o poza cu tine ca sa-i arat Mosului exact ce imi doresc de Craciun?

  2. Cred ca pot sa mor fericit acum, dupa ce am vazut o bucata din rai.

  3. Scuza-ma, accepti noi membri in fan club-ul tau?

  4. Esti atat de frumoasa incat mi-am uitat replica.

  5. Ai sa-mi dai cateva monede? I-am promis mamei mele ca o sun cand ma indragostesc..

  6. N-as vrea sa fiu in locul lui Blunt, dar You’re Beautiful.

  7. Ti-a zis cineva pana acum ca arati exact ca fata visurilor mele?

  8. Poti sa-mi dai o poza cu tine ca sa le dovedesc amicilor mei ca ingerii chiar exista?

  9. Esti religioasa? Pentru ca esti raspunsul tuturor rugaciunilor mele.

  10. Cum e sa fii cea mai frumoasa fata din cladirea asta?

  11. Wow.

  12. Te-a durut cand ai cazut din rai?

  13. Si, cum era raiul cand ai plecat din el?

  14. Unde ai fost pana acum? Te-am cautat toata viata…

  15. „Tu: Arati exact ca a doua sotie a mea. Ea: De cate ori ai fost casatorit? Tu: O data.”

  16. Auzi, te-am vazut cumva pe coperta Vogue?

  17. Ce iti da mama ta de mancare de esti asa frumoasa?

"Mirror Addict" Copyright (C) Lorena Lazăr

"Mirror Addict" Copyright (C) Lorena Lazăr

Hai să o luăm mai întâi logic. O femeie care este frumoasă fizic ştie asta. Ştie pentru că a mai auzit-o de la alţi zeci de bărbaţi în aceeaşi zi. Ştie pentru că s-a pregătit cu mult efort, a investit timp şi bani în a arăta bine. Altfel spus, a cumpărat aprecierea celorlalţi pentru modul în care ştie să arate o imagine.

Stating the obvious is not a proof of intelligence.

"Ding Dong" Copyright (c) Roxana Enache

"Ding Dong" Copyright (c) Roxana Enache

Mai mult, a aprecia o femeie pentru aspectul exterior este una dintre cele mai banale şi comune greşeli pe care o poate face un bărbat. Mai ales atunci când de fapt nu ştie la ce anume se poate aştepta… A lansa asemenea replici reprezintă a transmite în mod clar că acel bărbat nu are alte criterii pentru aprecierea unei femei decât aspectul fizic şi că orice prezenţă bine „împachetată” are darul de a-l face să „saliveze”.

Ce-s alea criterii? Hai să parcurgem câteva exemple care arată ce ştiu unele femei despre criterii…

Odată, o tânără a fost întrebată ce-şi doreşte de la un iubit. Ea a răspuns: „să ştie să cânte, să danseze, să mă distreze, şi noaptea să stea acasă”. A primit raspunsul: „tu nu ai nevoie de un iubit, tu ai nevoie de un televizor”.

O altă femeie, care era pe cale să se căsătorească, a fost întrebată ce îi place cel mai mult la viitorul ei soţ, iar ea a răspuns „păi, atunci când vin acasă, se bucură că mă vede, îl mângâi, mă uit în ochii lui şi stiu că mă iubeşte, şi e tot timpul acolo când am nevoie de el”, la care primeşte răspunsul „ pot să zic acelaşi lucru despre câinele meu”.

Acum, ca să păstrez replicile cele mai „savuroase” pe care le poate da cineva care poziţionează femeia ca un obiect, dându-şi definitiv şi cu desăvârşire cu stângu-n dreptul…

  • Ai mai multe curbe decat o masina de curse…

  • Te cheama cumva Gillette? Pentru ca esti the best a man can get.

  • Chemati politia. Este ilegal ca cineva sa arate asa de bine.

  • Cred ca tatal tau este un terorist pentru ca tu esti o bomba..

Acuma trebuie să vă împărtăşesc că la prima întâlnire D. mi-a spus că pentru ea, măsura în care ea se apreciază pe sine este 100% dată de modul în care arată… Un A. ar fi pupat-o probabil pe frunte şi i-ar fi confirmat statutul de prinţesă. Eu m-am uitat lung la ea şi i-am spus: „Tocmai m-am uitat în scrisul tău. Stima ta de sine e la pământ.”. Ea s-a uitat şi mai blocată la mine. În seara aceea ne-am sărutat. În două zile ne-am întâlnit din nou. În mai puţin de o lună eram împreună. Explicaţia? Am tratat-o ca pe cine era ea, cu adevărat, ca femeie, ca cine este ea cu adevărat nu ca pe o păpuşă. Atunci când am întrebat-o pe D. ce vrea, mi-a răspuns pe scurt că nu ştie, dar că e fericită cu mine.

Arta de a respecta cu adevărat o femeie începe cu a o trimite la plimbare atunci când încearcă să obţină validarea statutului de zeiţă, adică să vândă imaginea în loc să îşi dăruiască identitatea. Sau, după cum îi spune Balian, eroul din „Kingdom of Heaven” (2005, R. Ridley Scott), Sibyllei, „atunci când vei înceta să mai fii o regină, am să vin la tine„.

Iar una din cele mai picante interacţiuni în ultima vreme pe care am avut-o în acest sens a fost în metrou acum 2 săptămâni. Citeam o carte şi o domnişoară care se aşează lângă mine începe să se uite spre carte cu interes.

"Uuu" Copyright (C) Roxana Enache

"Uuu" Copyright (C) Roxana Enache

După vreo 3 minute în care am păstrat-o în distanţa câmpului vizual periferic, ridic puţin cartea, pentru ca ea să vadă titlul şi autorul. Constat cu această ocazie că fiinţa de lângă mine este o blondă cu părul lung îmbrăcată în roz, cam genul descris de zoso. Aşa cum scriam şi în “Vreau(!), fă-mi(!), dă-mi(!)” sau diferenţa între orgoliu şi dragoste, nu-mi place să trag concluzii pripite sau judgemental. Totuşi, domnişoara mă lămureşte rapid: „Nu mă interesează, mulţumesc. Eu nu citesc. Nu am citit o carte în viaţa mea!”.

That was the end of the discussion :). Have a nice life!

"O lume aparte" Copyright (C) Roxana Enache

"O lume aparte" Copyright (C) Roxana Enache

Ca încheiere, vă mărturisesc că atunci când am cunoscut-o pe D. în metrou, am folosit un pick-up line, dar… e prea bună replica pentru a o posta aici…

Nu… nu e radicală… e prea periculoasă :)) Şi aşa am pus destul de multe lucruri „periculoase” pe site… nu de alta, dar vreau să dorm bine noaptea…
Acuma pe bune, ce voiam să zic este că nu contează atât de mult replica… ceea ce contează este să existe o convergenţă din partea celui care spune replica… să fie una care să îl „prindă” bine… am sa scriu pe indelete un post pe tema asta in weekend…

Anunțuri
24
Dec
08

Finder’s keeper’s (?)

Articol publicat şi pe kudika.ro la secţiunea „părerea lui”: Ce-am găsit al meu să fie (Autorul blogului Din Dragoste pentru D. a fost declarat vocea masculină a site-ului)

Există o diferenţa între antimarketing şi demarketing. Deosebirea este una subtilă şi destul de importantă.

De exemplu, avem două produse din aceeaşi categorie, să zicem detergenţi. Dacă detergentul A spune că scoate bine petele, iar detergetul B scoate şi mai bne petele, asta este concurenţă directă (antimarketing). Dacă detergentul A spune că scoate petele iar detergentul B spune că lucrul cel mai important referitor la un detergent este să miroasă parfumat, asta e concurenţă laterală (demarketing). Care este principiul? Fiecare persoană are nişte criterii după care cumpără ceva (o idee, un produs, un serviciu, etc.). Antimarketingul propune recunoaşterea ca front comun a aceloraşi criterii de bază ale unui client şi promovarea unor performanţe mai bune pe acele criterii. Demarketingul abordează o tactică laterală, încercând să identifice segmente de piaţă care au necesităţi diferite, propunând criterii diferite sau altfel ierarhizate.

Desigur că cel mai la îndemână atunci când partenerul înşeală este furia şi gelozia. Cam în aceeaşi gamă îşi fac simţite prezenţa şi reproşurile şi manipulările emoţionale, în care unii oameni sunt specialişti fără să ştie. Of course, acestea pot funcţiona, dar nu rezolvă problema, ci doar o amână. Gelozia înseamnă a admite faptul că nu eşti în stare să-i oferi partenerului lucrurile după care tânjeşte şi că nu ai capacitatea să lucrezi la relaţie, dar în schimb ai o foarte largă dărnicie de a-i scoate ochii partnerului cu această incapacitate proprie. Cine suportă asemenea gelozie, e problema lui/ei. În momentul în care apar gelozia, frica, constrângerea, partenerii nu se mai pot simţi în largul lor să ofere ce au mai bun pentru a-l face pe celălalt fericit, în schimb se crispeaza în propriile poziţii în care acumulează suferinţă din care, dacă nu a învaţat, îşi creează un cerc vicios.

Consider că libertatea, increderea si fidelitatea sunt niste practici care atata vreme cat exista, pot continua sa existe… (implicit, o condiţie pentru a continua să existe, este să fie prezente…)

Orice problemă nu poate fi rezolvată în adevăratul sens al cuvântului dacă nu e înţeleasă. Foarte puţini devin CURIOŞI. La capitolul curiozitate nu intră întrebarea pe tonul „dar ce-are X şi n-am eu?”.

Iubirea este ca o pasăre liberă, pe care dacă o laşi să zboare, se întoarce la tine. Observă că nu am afirmat că iubirea e ca o pasăre pe care dacă o laşi să zboare şi nu se întoarce la tine, o chinuieşti.

Pe de o parte, există persoane care reuşesc să descopere în noi adevărata fiinţă care aşteaptă să-şi împărtăşească sentimentele şi dorinţele cele mai profunde. Pe de altă parte, există persoane cu care putem să stăm în casă ani de zile, să ne împăcăm, să ne cunoască în cele mai mărunte detalii vieţile şi obiceiurile noastre şi să nu aibă nici o idee despre sufletele noastre.

Chiar şi aşa, să zicem că cineva care descoperă acea latură ascunsă într-un partener… is it enough? Is it… finder’s keeper’s? Din propria experienţă, pot să spun că nu.

Şi atunci, ce este sigur în iubire? Pe ce îşi iau oamenii angajamente? Lumea poate părea, din această perspectivă, înfricoşătoare şi plină de neprevăzut, cerând siguranţă, protecţie. După cum scriam şi în articolul „Frică vs. iubire (a.k.a. Dragobetele lui D.)

Andre Moreau, psihoterapeutul francez de renume eruropean, a afirmat într-una din cărţile sale despre iubire şi relaţii „Eu sunt eu, iar tu eşti tu. Eu sunt aici ca să trăiesc după aşteptările mele, iar tu eşti aici ca să trăieşti după aşteptările tale. Dacă din întâmplare sau din dragoste ne regăsim, atunci e minunat.

Ca să-l citez pe Einstein, „o problemă nu poate fi rezolvată la nivelul de inteligenţă la care s-a produs„… the solution is to upgrade. Dar nu mă refer doar la un nivel superior, ci la o nouă dimensiune, adică 2D vs. 3D. Numai că oamenii nu îşi doresc cu adevărat să înţeleagă problemele lor, pentru că omul este mai degrabă o fiinţă raţionalizatoare, nu o fiinţă raţională şi este mai uşor şi pe deasupra tentaţia de a cădea pradă emoţiilor negative este prea mare. It takes self-discipline to understand anger. Furia nu poate fi controlată, ea poate fi înţeleasă şi direcţionată.

Întorcându-mă la discuţia de care aminteam în deschidere şi trecând prin filtrul celor comentate până aici, o abordare laterală poate fi tocmai înţelegerea în locul raţionalizării, abordarea de noi perspective în locul cantonării în vechile tipare emoţionale, direcţionarea emoţiilor în locul inhibării/controlării lor, o abordare laterală poate fi o viziune n+1 dimensională în loc de n-dimensională: care este dimensiunea care lipeşte în relaţia ta?

Perspectiva pe care mi-aş fi putut-o aborda atunci când D. s-a despărţit de mine ar fi putut fi: „este alegerea ei să facă asta, eu nu sunt responsabil de această decizie.”. Şi aş fi putut merge mai departe, gândindu-mă că pot avea alte alternative mai puţin tracasante. Dar, cum ştiam deja că am ales ce am ales, tot ce mai rămânea de stabilit cât timp îmi mai puteam permite să pierd în depresii, autocompătimire, reproşuri inutile şi alte forme de prostie pe care ea le-a şi taxat din scurt pe bună dreptate, ca orice femeie care se respectă şi ştie ce vrea. So… the first thing I did… I got curious. Mi-am pus întrebarea: „ce anume din ceea ce fac, o stimulează pe D. să reacţioneze astfel? Ce aş putea să fac altfel, pentru a fi mai bine pentru amândoi?”.

Adesea, atunci când un el şi o ea se ceartă, nici unul nu înţelege că timpul petrecut în direcţia asta este unul în care nici unul nu-şi îndeplineşte poziţiile. Nu ar fi mai bine să negocieze? A se înţelege unul pe celălalt nu înseamnă a ceda.

Eşti stăpânul fiecărei relaţii în care te implici. Fiecare este 100% responsabil pentru relaţie, pentru că schimbând ceva în sine, poate schimba automat ceva la partener. După cum spune şi un principiu din programarea neuro-lingvistică, în relaţii, comunicăm şi acţionăm prin bucle de feed-back, iar sensul unei comunicări este dat de rezultatul ei. Bineinţeles, trebuie să ştii şi ce să schimbi, cum să schimbi, să ai şi atitudinea şi mijloacele necesare.

Mi-am dat seama de câteva lucruri… În primul rând, persoana care se poziţionează ca victimă, după cum scria Alain Cardon în „Triunghiul dramatic„, conduce jocul puterii, atrăgând atenţia asupra sa. E simplu. Ignoră comportamentul de victimă, chiar dacă asta înseamnă să se rupă relaţia. O relaţie sentimentală se merită trăită ca relaţie de iubire, nu de dependenţă. Ruperea triunghiului dramatic se face prin conştientizare, iertare şi iubire. Şi cu terapie.

Bineînţeles, această abordare este una care implică un anumit angajament în direcţia unui efort constant. “A iubi înseamnă a trudi. Fără trudă, iubirea moare, iar fiecare om vrea să evite asta.” (din Reversal of Fortune, 1991, R. Barbet Schroeder).

Liantul dintre doi oameni trebuie să fie mai puternic decât o maşină, o casă sau alte aspecte materiale care au un preţ incomparabil cu cel al sufletului, mai ales pus în faţa unei situaţii decisive în viaţă.

Şi aici ajung la un alt aspect extrem de important: dacă vrei să fii perfect congruent cu tine şi extrem de persuasiv, atunci poţi să iei într-o mână soluţia pe care încerci să o „vinzi” şi în cealaltă mână opusul ei şi în timp ce te uiţi la ele, să-ţi dai seama că eşti perfect OK indiferent ce alegere ar lua cealaltă persoană. Atunci când nu îţi este cu adevărat indiferent ce decizie ia persoana, ai cedat puterea. A ceda puterea este cea mai mare greşeală în persuasiune. Puterea nu se cedează când vine vorba de persuasiune (mai ales în dragoste), puterea se vinde, se cumpără sau se creează.

Nu crezi? Te invit să vizualizezi contraexemplul şi să faci singur(ă) legăturile:

Comportamentele cărora le acordăm importanţă, chiar şi prin negare (de fapt, mai ales), se REPETĂ.


Articole pe blog despre triunghiul dramatic:

Triunghiul dramatic (16 iunie 2009)

Concursurile de suferinţă vs. „Fiecare cu crucea lui” (12 iunie 2009)

Closer (13 februarie 2009)

O reteta de succes pentru nefericire (22 ianuarie 2009)

Inima mi-e plină de iubire, acum nu îmi mai poţi face rău (17 decembrie 2008)

Paiul şi bârna (4 decembrie 2009)

Referinţe exterioare despre triunghiu dramatic:

Alain Cardon’s Metasysteme Coaching

conversaţie utilă pe forum

Jocul în trei. Triunghiul dramatic.” de Daniela David