Atunci când încercăm să-L înlocuim pe Dumnezeu cu iubitul…

O problemă pe care Danion Vasile o comenta într-una din cărţile lui era tendinţa de a-L înlocui pe Dumnezeu cu aşteptările din partea iubitului sau iubitei de a umple un gol al cărui loc nu era acolo… Sau cum spune personajul lui Kathy Baker în „Titanic” (1997, R. James Cameron)… „waiting for an absolution that will never come”.

Există locuri în suflet pentru iubiţi, pentru părinţi, pentru fraţi, dar locul lui Dumnezeu este al lui Dumnezeu şi se cere a nu fi confundat sau înclocuit cu altceva. A devenit o obişnuinţă ca oamenii să umple locul din inima lor care este pentru Dumnezeu cu ceea ce aşteaptă de la partenerul de viaţă: un salvator, pe care, bineînţeles că nu uităm să-l condiţionăm, să fie după chipul şi asemănarea aşteptărilor noastre.

DJ Project – „În lumea ta„

Linia melodică a celor de la DJ Project părea să fie interesantă şi a mai avut nevoie şi de nişte versuri şi de un videoclip. Totuşi, videoclipul acesta ascunde o comoară mică ce îmi va ajuta argumentaţia: imaginaţia a fost înlocuită de vis pentru tânăra care caută cu un cristal în dreptul ochiului, aşa cum şi Sfântul Apostol Pavel spune la Corinteni că acum privim ca prin oglindă, ca prin ghicitură, dar după moarte vom vedea faţă în faţă. Iluzia este cauzată de căutarea de a pune pe un piedestal pe cineva de a cărui existenţă este condiţionată starea sufletească a posesorului aşteptărilor.

Pentru mine în mod deosebit (poate şi pentru alţii, după cum intuiesc), premiul pe termen scurt atunci când am dreptate observând cât de mare este frica celorlalţi în raport cu dragostea este singurătatea.

Cea mai mare neînţelegere, cea mai mare amărăciune este această plajă de perspective incomplete, parţiale pe care ceilalţi le au asupra iubirii, un fel de “te iubesc dar….”:
“te iubesc, dar trebuie să fii aşa cum vreau eu pentru că acum nu eşti”
“te iubesc, dar trebuie să te înţeleg pentru că acum nu te înţeleg”
“te iubesc, dar trebuie să te accept pentru că acum vreau să te schimb”
“te iubesc, dar trebuie să am şi încredere în tine pentru că mi-e frică să nu mă abandonezi”
“te iubesc, dar nu îmi împlineşti aşteptările”
“te iubesc, dar nu te pot ierta”
“te iubesc, dar lasă-mă să te controlez”
“te iubesc, dar nu putem fi împreună”
Am căutat să cred că iubirea poate face miracole şi poate fi de ajuns pentru a-i ţine pe doi oameni împreună. Am căutat să înţeleg ce face ca lucrurile să funcţioneze între doi oameni pornind de la iubire. Am căutat să găsesc o explicaţie depre cum poate iubirea îngloba toate acestea de mai sus.

Mi-am dat seama că nu poate.

Oamenii chiar au nevoie să înveţe anumite lecţii. În Biblie, în cărţile sfinţilor, sunt lucrurile explicate foarte clar. Cinsteşte-ţi părinţii, înţelege pildele, acceptă-ţi crucea, iartă-ţi aproapele, ajută-ţi aproapele atunci când ţi-o cere sau când are nevoie şi nu o poate cere, fiţi blânzi ca porumbeii şi înţelepţi ca şerpii, făce-ţi-vă cu cei fără de lege ca fiind sub lege, măcar că nu sunteţi sub lege, ca să îi câştigaţi, leapădă-te de lume şi urmează-I lui Hristos.

Lucrurile sunt foarte, foarte clare.

Sunt atât de clare, încât Iisus Hristos îi spune bogatului care le ştia pe toate că un singur lucru îi mai lipseşte: să le pună în practică. Toate aceste concepte nu sunt abstracte, sunt lucruri pentru care avem reprezentări şi exemple în viaţa concretă, dacă stăm să le observăm. Totuşi, exerciţiul de a le transforma într-o experienţă frecventă, într-o abilitate, într-o virtute, este cel care îi separă pe cei care merg pe drumul destinului faţă de cei care îşi croiesc propria soartă… pe arătură.

PS: Citeşte şi această metaforă extraodinară: Picătura şi Oceanul

Ce este fericirea

Proverbele lui Solomon 3, 13-18

„Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi muritorul care a cunoscut ştiinţa; că mai bine e să negustoreşti cu ea decât cu vistierii de aur şi de argint; mai scumpă e ea decât nestematele; împotriva ei nimic din ce e rău nu poate sta; ea li se descoperă tuturor celor ce i se apropie şi nimic din ce e scump nu-i este deopotrivă. În dreapta ei stau îndelunga-nzilie şi anii vieţii, în stânga ei stau bogăţia şi slava; din gura ei se rosteşte dreptatea, ea legea şi mila pe limbă le poartă. Căile ei sunt bune şi toate cărările ei sunt în pace; tuturor celor ce se lipesc de ea le este pom de viaţă, iar cei ce se reazămă pe ea sunt ca şi cum L-ar avea pe temelie pe Domnul.”

Întunericul, fără lumină?

Motto: „Aşa cum absenţa iubirii este frica, absenţa lui Dumnezeu este răul.”

„Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?”

Un student a raspuns ferm: “Da!”

Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?”

Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica.

Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, starea de frig exista?”

“Bineinteles!”, i-a raspuns profesorul. “Ce fel de intrebare este aceasta? Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?”

Proaspatul student a raspuns: “De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism.”

“Si, continua studentul, intunericul exista”?

“Bineinteles!” raspunse profesorul.

De aceasta data studentul raspunse: “Va inselati din nou, domnule profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.”

In sfarsit, studentul il intreba pe profesor: “Domnule profesor, exista raul absolut?”

Profesorul ii raspunse “Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului.”

“Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omului!”

Dupa toate acestea, profesorul se recunoscu invins de aceasta argumentatie logica sii nu mai spuse nimic.

Numele acelui tanar student era ALBERT EINSTEIN.”

Ce ţi se poate întâmpla (şi consideri) rău… ?

Dupa evenimentele dela 11 septembrie 2001 din New York, o firma a invitat membrii ramasi ai altor firme care fusesera afectate de atentate sa imparta spatiul de birouri ramas disponibil. La una din intalnirile de dimineata, seful serviciului de securitate a spus câteva din povestile acelor oameni ramasi in viata… si motivele lor au fost toate lucruri „MICI”:
„Asa cum probabil ati mai auzit, directorul firmei a supravietuit in ziua aceea fiindca fiul lui incepuse gradinita. Un altul a ramas in viata fiindca iesise sa cumpere gogosi. O femeie a intarziat la serviciu fiindca nu sunase ceasul desteptator. Un altul a pierdut autobuzul. Un altul si-a murdarit hainele cu mancare la micul dejun si a trebuit sa se schimbe. Altuia nu i-a pornit masina. Unul s-a intors sa raspunda la telefon. Copilul altuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la scoala. Altul nu a gasit un taxi. [Exemplul care i-a uimit pe toti a fost] un om care se incaltase cu o pereche de pantofi noi in dimineata aceea. Pe drum spre serviciu l-au ros pantofii si s-a oprit la farmacie sa cumpere leucoplast. De aceea este in viata astazi.
Acum, cand ma intepenesc in trafic, pierd un lift, ma intorc din drum sa raspund la telefon… adica toate acele lucruri marunte care ma enerveaza, ma gandesc ca probabil acela este locul in care Dumnezeu vrea ca eu sa ma aflu in acel moment… „
Concluzia? Data viitoare cand dimineata ta pare ca incepe prost, cand copiii se imbraca prea incet, nu gasesti cheile masinii, prinzi toate semafoarele pe rosu, nu te simti suparat sau frustrat. Dumnezeu este la datorie, datoria de a veghea asupra ta.

[preluată de pe net, sursa necunoscută]

Fiecare din noi are un înger păzitor, dat la Sfântul Botez…

PS S-ar putea să te intereseze de asemenea să citeşti şi „Destin vs. soartă„

Unde este comoara ta?

Motto: „Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură; ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia şi nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură; că unde-ţi este comoara, acolo-ţi va fi şi inima!” (Evanghelia după Matei 6, 19-21)

Evanghelia după Luca 12, 15-31

<<Şi a zis către ei: Luaţi seama şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale”. Şi le-a zis această parabolă: „Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să-mi adun roadele? Şi a zis: Aceasta voi face: Strica-voi hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi-mi voi strânge acolo tot grâul meu şi bunătăţile mele; şi-i voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te!… Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! în noaptea aceasta îţi voi cere sufletul. Şi cele ce-ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună sieşi comori, şi nu întru Dumnezeu se îmbogăţeşte.”

Şi a zis către ucenicii Săi: De aceea vă spun: Nu purtaţi grijă pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea. Priviţi la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au nici cămară, nici hambar, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cum mult altceva sunteţi voi decât păsările! Şi cine dintre voi, purtându-şi de grijă, poate să-i adauge staturii sale un cot? Deci, dacă cel mai mic lucru nu-l puteţi face,  de ce duceţi voi grijă de celelalte? Priviţi crinii cum cresc; nu torc, nici nu ţes, dar vă spun Eu vouă că nici Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Iar dacă iarba, care azi e pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puţin-credincioşilor? Şi să nu căutaţi voi ce veţi mânca şi ce veţi bea, şi nu fiţi îngrijoraţi, că pe toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele; ci căutaţi mai întâi împărăţia Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga.>>

American Beauty (1999, R. Sam Mendes) – „It’s just a couch”

Binele pe care aş fi putut să-l fac…

„Un om curat şi zâmbitor, după ce i-a întors Tatalui, răsuflarea de viaţă, a fost condus de către îngerul său păzitor în regatul Adevarului, unde Însuşi Fiul a venit să-l intampine ca pe un sfânt.
-Bine ai venit, înainte să te odihneşti puţin, ai dori ceva anume?
-Da, mi-ar plăcea sa vizitez iadul şi raiul, ca sa pot discerne definitiv intre iluzie si adevar…
Si, Domnul l-a condus pe om, mai întai în iad, unde era o masă mare în mijlocul căreia se afla o oala cu mâncare foarte bună. Era un cadru neutru, nici bine, nici rău, ci doar nişte oameni foarte trişti si foarte slabi, având de mâini, legate nişte linguri foarte lungi…atât de lungi încât nu puteau ajunge să înghită niciodată.

Mirarea omului simplu şi zâmbitor a fost când a văzut raiul, unde scena era asemănătoare, cu excepţia unui singur lucru: la masă, oamenii, cu lingurile lungi legate de mâini erau foarte fericiţi sş împliniţi.
-Iisuse Hristoase, nu înţeleg ceva, de ce oamenii din rai sunt fericiţi, iar cei din iad atât de abătuţi şi flamânzi, daca şi unii şi alţii au linguri atât de lungi încât nu le pot duce la gură?
Şi, Domnul, zâmbind bland, a spus:

– Diferenţa între unii şi alţii este atât de evidentă, încât pare o enigma de ce iadul încă mai are clienţi. Ai văzut, că în rai, oamenii se hrănesc între ei, iar în întunericul de jos, ei nici măcar nu se gândesc la asta!„

Am citit undeva că pe lângă răul pe care l-am făcut, vom mai fi judecaţi pentru binele pe care nu l-am făcut… A propos de ce ar fi raiul fără iad, e fain şi ce a scris Tudor Chirilă aici.

Sarah Brightman – „Eden” (2006)

Hooverphonic – „Eden” (1996)

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi mai recomand:

Întunericul, fără lumină?

Spune-mi ce crezi despre moarte ca să-ţi spun cum îţi trăieşti viaţa…

Femeia care a murit…

Monologul lui Dumnezeu

„M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata.

Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la seviciu. Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat.

Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, Am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea. Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici acum sa-mi spui doua vorbe.

Cand te intorceai de la munca, Ti-am vazut oboseala si stresul si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat , M-ai injurat. Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga. Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat.

Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine. Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna.. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat… Dar nu conteaza!

„God’s Light” Copyright (C) Roxana Enache

Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata. Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau. Te iubesc atat de mult incat te voi rabda. Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi Imi vei acorda putin timp din timpul tau.

Iti urez o zi buna!

Al tau Tata, Dumnezeu. ”
[preluat din chain letter pe mail]