Posts Tagged ‘enya

25
Aug
09

Videoclipuri-inspiraţie (3)

În continuarea „Videoclipuri-inspiraţie (1)” şi „Videoclipuri-inspiraţie (2)„, vă ofer o compilaţie din cele mai interesante materiale video postate de-a lungul timpului pe blog (de acum înainte se vor găsi doar în cadrul acestui post):

Class – „Pentru Dragoste

Enya – „Amarantine”

Enya – „The River Sings”

Ce înseamnă a fi puternic

PS: Dacă ţi-a plăcut această sinteză, îţi mai recomand de asemenea:

Dragostea ca un cântec

Anunțuri
20
Mar
09

Existenţa nu crede în sărăcie…

Una din legile fundamentale ale vietii este ca tot ceea ce se afla pe un plan mai inalt este si mai vulnerabil. Radacinile unui copac sunt foarte puternice, insa florile sale nu sunt la fel. Florile sunt foarte fragile; un vant mai puternic le poate distruge.

Acelasi lucru este valabil si in cazul conştiinţei umane. Ura este foarte puternica, insa nu la fel se intampla si cu iubirea. Iubirea este ca o floare, care poate fi strivita cu usurinta de orice vant, care poate fi distrusa de orice animal.
Valorile superioare ale vietii se cer protejate. Cele inferioare se protejeaza singure.

Priviti existenta cu inalta ei abundenţă! De ce este nevoie de atat de multe flori in lume? Trandafirii ar fi fost suficienti.
Existenta este insa abundenta – milioane si milioane de pasari, de animale, totul exista din abundenta. Natura nu este ascetica, ea danseaza pretutindeni: in valurile oceanului, in zborul pasarilor.
Ea canta peste tot – in vantul care trece prin prin ramurile pinilor, in ciripitul pasarilor. Existenta nu crede in saracie…

Banii sunt un lucru ciudat. Daca nu ii aveti, atunci lucrurile sunt simple. Insa daca ii aveti, problemele isi fac cu siguranta aparitia. Nu stii niciodata daca tu esti cel dorit sau ei.

Omul este plin daca are parte de armonie. Daca nu are parte de armonie atunci e gol, iar aceasta stare de gol se numeste dorinta de a poseda.
Aceasta dorinta de a poseda poate fi umpluta cu bani, case, mobila, prieteni, cu orice, deoarece nu poti sa traiesti in acest gol. Este ingrozitor.
Pentru a-ti umple golul ai numai doua cai.
– Fie intri in armonie deplina cu universul… te umpli cu tot ceea ce este, cu toate florile si cu toate stelele.
Aceasta este adevarata implinire.

– Fie te umpli cu tot felul de reziduuri, ceea ce majoritatea oamenilor fac.

Odata ce intelegi acest lucru… dorinta de a poseda… dispare…

"God's Light" Copyright (C) Roxana Enache

"God's Light" Copyright (C) Roxana Enache

[text preluat din sursă necunoscută, vorbele unui om înţelept]

26
Ian
09

Chipul de lumina al dragostei

Pag 359-369 din „Ascetica şi mistica ortodoxă” a lui Dumitru Staniloaie mi-au rămas imprimate în amintire şi în suflet încă de când le-am citit prima oară. Cu ocazia relaţiei cu D. am avut binecuvântarea să le observ puterea şi în viaţa reală. Am selectat anumite pasaje pe care aş vrea să le scot în evidenţă în care marele teolog al secolului anterior explica filosofia şi motivaţia dragostei în esenţa şi dogma creştină.

Enya – To go Beyond (II)

Dumitru Stăniloaie îl citează pe Ludwig Biswanger în pag. 359 (doar primul paragraf extras, restul redau din ideile părintelui):

Imaginaţia [chipului persoanei iubire] nu este o simplă fantezie sau iluzie, fără obiect real, ci primirea în suflet a chipului unei fiinţe reale, o legătură intimă între două fiinţe care se iubesc. Chipul fiinţei iubite sau iubitoare primit în mine îl trăiesc ca pe o adevărată susţinere sau îndemeiere a vieţii mele. […].

Fiecare subiect înţelege de ce iubeşte pe altul, căci vede în acela o serie de însuşiri şi de ajutoare […]. Dar nu înţelege uşor de ce îl iubeşte altul pe el, întrucât în dragostea altuia faţă de sine el însuşi îşi pare fără preţ, neinteresant, fără adâncimi. Nimeni nu-şi poate da seama cât de mult valorează el pentru altul, dar îşi dă seama cât valorează altul pentru el. Acesta este reversul mândriei şi al părerii de sine. Aci se revelează faptul că nimeni nu se poate mulţumi cu sine fără altul, că existenţa devine bogată şi adâncă prin altul. Trăind exclusiv în mine, existenţa mi se sleieşte de orice conţinut. […]

E uluitoare valoarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Iubirea e dovada existenţei noastre eterne şi mijlocul desăvârşirii noastre. […] Simţirea smerită a acestei puţinătăţi a propriei persoane nu exclude însă o creştere proprie prin dragostea semenului. Eu simt că dacă aş trăi prin mine însumi, în afara legăturii de iubire cu cineva, n-aş fi nimic, dar în această legătură eu cresc, însă tot plusul pe care-l experiez îl reduc la el. […]

Imaginaţia aceasta are multiple temeiuri de adevăr. În primul rând subiectul fiecăruia ascunde virtualităţi indefinite, care pot fi puse în valoare prin iubire. De aceea aceste virtualităţi le sesizează tot numai cel ce-l iubeşte. Aceasta, în primul rând pentru că el surprinde în manifestările voluntare şi în vibraţiile lui sufleteşti o mulţime de nuanţe care revelează latenţe neobservate de privirea piezişă sau superficială a celor ce-i sunt ostili sau indiferenţi.

În al doilea rând, pentru că cel ce iubeşte înfrumuseţează în mod real prin dragostea sa fiecare trăsătură a celui iubit, nu numai pentru că proiectează de la sine un văl de lumină peste ele, ci şi pentru că de fapt cel iubit, simţind dragostea celuilalt, o trăieşte ca pe o putere ce scoate la iveală din adâncurile sale tot ce e mai bun şi, în acelaşi timp, îl sporeşte considerabil; de fapt, prin dragostea noastră facem mai buni şi mai frumoşi pe alţii, precum ne facem şi pe noi înşine.

Iar în al treilea rând, cel ce iubeşte făureşte în sine un chip de lumină al aceluia, iar faptul acesta se datorează fie total virtualităţilor ascunse în trăsăsturile celui iubit, fie idealurilor spre care aspiră în mod neştiut tendinţele celui ce iubeşte, fie unei sinteze a asipraţiilor unuia cu virtualităţile sesizate din celălalt, ceea ce-i mai probabil. […] Iar forţa acestei imaginaţii care e forţa dragostei, dacă dragostea este adevărată, adică statornică şi puternică, reuşeşte să actualizeze aceste latenţe în fiecare din ei.”.