Dacă ceva arată prea bine ca să fie adevărat, atunci sigur nu este!

Prima seară cu D., în cadrul relaţiei noastre. Pare curios, dar nu mai ţin minte exact dacă din prima seară sau de mai târziu începusem să realizez mici momente romantice atunci când venea la mine. Ne-am întâlnit la metrou şi am condus-o la mine. Ţin minte că îi luasem o floare neobişnuită, o floare mare şi portocalie, care din întâmplare s-a asortat foarte bine cu rochia ei.

Aşezam de-a lungul culoarului lumănări mici, printre care presăram petale de trandafir şi garoafe. Iar pe fundal, era un playlist care pur şi simplu te ducea în altă lume… O parte din el l-am surprins aici… Ea păşea, surprinsă de minuţiozitatea aranjamentelor, observând cum petalele se presărau discret până spre cameră. Mi-ar fi plăcut să dansez mai mult cu D…. dar în schimb, ea m-a lăsat să dansez cu sufletul ei… Privirea mea îi pătrundea stările şi o atrăgea spre mine tot mai mult… Adevărul e că îşi dorea să fie iubită astfel…

După ce cu o zi în urmă îmi lăsasem cu I. lucrurile într-o zonă strict amicală (despre care am scris aici, aici şi aici) în cadrul unei plimbări cu barca pe Cişmigiu, am hotărât să mă concentrez pe a da o şansă unei relaţii cu această femeie, despre care aveam intuiţia că se poate implica total şi despre care credeam că mă poate face fericit.

Ştiam că fericirea nu se construieşte pe baza existenţei unei alte persoane, care se potriveşte cu tine precum un mecanism de ceas bine uns, pus să funcţioneze, dar parcă tot ceea ce trăiam era atât de frumos…

Ţin minte că ne-am uitat la clasicul „Love Story” în week-end-ul acela.

Şi am gătit împreună. D. este o bucătăreasă excelentă, la opoziţie cu mine, care sunt un dezastru pe plan culinar şi alimentar.

În dimineaţa în care m-am trezit cu ea în braţe, aveam un aer de liniştire pe care nu îl mai avusesem până atunci vreodată. Iar ea deja începuse să se îndrăgostească de mine… chiar dacă nu tot la fel de repede precum eu de ea. Acea primă săptămână, în care am ştiut numai de noi doi, toate drumurile păreau deschise, iar ceea ce se întâmplase depăşea aşteptările imaginaţiei mele.

Şi cu toate acestea, aveam, pe bună dreptate, îndoiala instalată în suflet: „Dacă ceva arată prea bine ca să fie adevărat, atunci sigur nu este!”.

PS: Am descoperit un blog interesant pe care vi-l recomand: fericire.wordpress.com

Ce este fericirea

Proverbele lui Solomon 3, 13-18

„Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi muritorul care a cunoscut ştiinţa; că mai bine e să negustoreşti cu ea decât cu vistierii de aur şi de argint; mai scumpă e ea decât nestematele; împotriva ei nimic din ce e rău nu poate sta; ea li se descoperă tuturor celor ce i se apropie şi nimic din ce e scump nu-i este deopotrivă. În dreapta ei stau îndelunga-nzilie şi anii vieţii, în stânga ei stau bogăţia şi slava; din gura ei se rosteşte dreptatea, ea legea şi mila pe limbă le poartă. Căile ei sunt bune şi toate cărările ei sunt în pace; tuturor celor ce se lipesc de ea le este pom de viaţă, iar cei ce se reazămă pe ea sunt ca şi cum L-ar avea pe temelie pe Domnul.”

Unde este comoara ta?

Motto: „Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură; ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia şi nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură; că unde-ţi este comoara, acolo-ţi va fi şi inima!” (Evanghelia după Matei 6, 19-21)

Evanghelia după Luca 12, 15-31

<<Şi a zis către ei: Luaţi seama şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale”. Şi le-a zis această parabolă: „Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să-mi adun roadele? Şi a zis: Aceasta voi face: Strica-voi hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi-mi voi strânge acolo tot grâul meu şi bunătăţile mele; şi-i voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te!… Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! în noaptea aceasta îţi voi cere sufletul. Şi cele ce-ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună sieşi comori, şi nu întru Dumnezeu se îmbogăţeşte.”

Şi a zis către ucenicii Săi: De aceea vă spun: Nu purtaţi grijă pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea. Priviţi la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au nici cămară, nici hambar, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cum mult altceva sunteţi voi decât păsările! Şi cine dintre voi, purtându-şi de grijă, poate să-i adauge staturii sale un cot? Deci, dacă cel mai mic lucru nu-l puteţi face,  de ce duceţi voi grijă de celelalte? Priviţi crinii cum cresc; nu torc, nici nu ţes, dar vă spun Eu vouă că nici Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Iar dacă iarba, care azi e pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puţin-credincioşilor? Şi să nu căutaţi voi ce veţi mânca şi ce veţi bea, şi nu fiţi îngrijoraţi, că pe toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele; ci căutaţi mai întâi împărăţia Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga.>>

American Beauty (1999, R. Sam Mendes) – „It’s just a couch”

„Daca ai liniste, poti avea si fericire…” (Oare?)

1. Crezi asta doar pentru că nu ai avut parte de fericire cu adevărat şi te-ai descurcat să ţi-o iei din plăcerea clipei de moment, care te liniştea. Din momentul în care ai experimentat fericirea autentică, îţi poţi da seama cum ceea ce credeai până atunci că este fericire era doar o perspectivă limitată.

2. Cum anume percepi că ar putea fi legate liniştea, care se obţine atunci când anumite nevoi sunt împlinite şi fericirea, care pleacă de la a te bucura de ceea ce ai?

3. A. Pentru tine, liniştea înseamnă şi fericire. Probabil că cei care şi-au văzut copiii murind pe frontul din Irak pentru o cauză în care au crezut ar fi interesaţi cum ar putea să fie fericiţi pentru liniştea pe care o au acum. Ai putea să le explici?

B. Şi cei din bărcile în care mai erau locuri după naufragiul de pe Titanic au fost liniştiţi să-i lase să moară în apă pe cei care voiau să se salveze.

4. Nu păreai prea liniştită atunci când ai spus asta.

5. Chiar crezi că o persoană care îşi condiţionează liniştea, poate fi cu adevărat fericită?

6. Poate într-o perspectivă de moment, a te minţi pe tine aduce linişte, dar pe termen lung, cum ai putea fi cu adevărat liniştită atunci când ignori problemele, diferenţele şi lipsurile care există?

7.Nu crezi că este mai important să arăţi celorlalţi cum îi iubeşti (altfel decât fizic) pentru a fi fericită pentru ceea ce creezi în viaţa altora decât să te preocupi mai întâi de lucrurile pe care le vrei şi să aştepţi să le primeşti fără să le oferi în primă instanţă?

8. Dacă vei continua să explorezi fericirea doar prin prisma liniştii de moment, nu crezi că te vei priva de toate modurile în care ai putea să explorezi fericirea pe care încă nu ai început să o simţi în viaţa ta?

9. Aici nu este vorba despre a avea parte de linişte sau de fericire, ci despre cât de amplă este viziunea pe care o ai atunci când iei anumite decizii care îţi afectează viaţa ta şi a altora.

10. Un medic poate fi liniştit că a făcut tot ce putea pentru a salva un pacient. Poate să fie şi fericit chiar dacă nu a intervenit înainte de a fi prea târziu?

11. Nu liniştea duce la fericire, ci conştiinţa că ai trăit clipa fără să-i răneşti pe alţii.

12. Liniştea despre care vorbeşti tu nu duce la fericire, ci la îngroparea conştiinţei şi la îngroparea respectului faţă de ceea ce este cu adevărat important pentru tine şi pentru ceilalţi.

13. Cât de multă linişte aduce cât de multă fericire?

14. Vrei să spui că una din cele mai importante valori din viaţa ta sentimentală depinde de starea pe care o ai într-o situaţie de confort?

15. A. Cum ai şti că liniştea poate să ducă la nefericire?

B. Cum ai şti că neliniştea sau lipsa liniştii poate să ducă la fericire?

C. Cum ai şti că neliniştea sau lipsa liniştii poate să ducă la nefericire?

16. Intenţia mea nu este să te neliniştesc, ci să-ţi arăt lucrurile din viaţa ta pe care încerci să le ignori şi de care te loveşti uneori atunci când încerci să te bucuri de clipă.