Paşi ai inimii

Pornind de la comentariul postat la „Frică vs. iubire (a.k.a. Dragobetele lui D.)”, am început o discuţie de la care m-am ales cu acest text al lui Paul Ferrini, pe care l-am editat pentru blog. Cred că reprezintă o perspectivă frumoasă şi profundă asupra relaţiilor. Sper să vă placă şi vouă.

„Multi dintre voi cred ca relatiile îi vor face fericiti. Nimic nu e mai departe de adevar. Promisiunea împlinirii prin relatii este o farsa cruda. Veti descoperi acest lucru destul de curând.
Exista un singur mod prin care puteti gasi împlinire adevarata în viata si acesta este sa învatati sa va iubiti si sa va acceptati pe voi însiva. Având acest fundament, relatia înceteaza de a mai fi traumatizanta. Asta, poate, pentru ca nu se mai asteapta atât de mult de la ea. Când stii cum este „sa fii împreuna” cu tine însuti, nu mai e atât de dificil „sa fii împreuna” cu celalalt.

„In umbra” Copyright (c) Roxana Enache

Dar daca viata ta este o îndepartare de sine, cum poti sa te astepti ca o relatie sa prinda radacini? Pur si simplu, nu e cu putinta. Tot ceea ce obtii este o înclestare de aripi pe un cer înnorat. în vremurile de acum, când se distruge structura familiei pe toate planurile, din ce în ce mai multi oameni se zbat sa nu le fuga pamântul de sub picioare. Ritmurile existentiale de acceptare si iubire au fost distruse. De-abia daca se mai gaseste un pic de încredere în inimile majoritatii oamenilor. Acest lucru se întâmpla, ori de câte ori moare ce e vechi si se naste ceva nou. Este o perioada de traume si tranzitie.
Recunoaste acest adevar. Nu cauta fericirea în afara ta, în vremuri foarte traumatizante. Ceea ce vei gasi, va fi mai mult decât te-ai asteptat. Durerea ta îti ajunge. Nu o exacerba, preluând suferinta celuilalt.
Daca vrei sa dansezi împreuna cu altcineva, fixeaza-ti mai întâi radacinile. învata sa-ti auzi îndrumarile interioare.
Dialogheaza cu copilul suferind dinauntrul tau. Aplica asupra ta iertarea si compasiunea. Fii în experienta ta si învata din ea. Fii deschis catre ceilalti, dar nu te abate din drum ca sa-i gasesti. Cei care stiu sa danseze vor veni în întâmpinarea ta. Nu va fi vorba de o lupta si, tara nici un efort, îti vei gasi companionul.
Relatiile nepotrivite exacerbeaza tiparele de abuzuri din trecut. Învatatura pe care o obtii din astfel de întâlniri este dureroasa. Se poate face si trebuie sa se faca o alegere mai buna. Dar, pentru ca aceasta alegere mai buna sa se faca, trebuie sa fii în stare sa ceri fara sovaire ceea ce vrei. Daca îl lasi pe celalalt sa dicteze termenii relatiei, sa nu fii surprins daca nu te vei simti respectat. Stii ce este bine pentru tine si ce nu. Spune de ce anume ai nevoie, rosteste adevarul si fii ferm în hotarârea de a te vindeca. Numai prin hotarârea de a te respecta si cinsti pe tine însuti, poti atrage un partener care vrea sa faca acelasi lucru.

„Happy” Copyright (c) Roxana Enache

Acestea sunt adevaruri simple. Dar ele nu sunt practicate. Iarasi si iarasi, faci compromisuri, joci dupa cum îti cânta altii si te tradezi pe tine însuti/insati. Deja ar trebui sa te fi saturat de a repeta aceeasi lectie si de a-ti adânci ranile.
Îţi voi spune pe cât de clar pot: daca nu stii cum sa ai grija de tine însuti si daca nu vrei sa o faci, nimeni altcineva nu o sa aiba grija de tine. Lipsa ta de dragoste si de abnegatie fata de tine însuti atrage în câmpul tau vibrational oameni cu lectii similare. Atunci, pur si simplu, veti oglindi unul pentru celalalt acea lipsa de întelegere de sine si de devotament fata de propria persoana.
Devotamentul fata de altul este imposibil, fara ca mai întâi sa te devotezi tie însuti. Acesta este un lucru important. Cei care încearca sa actioneze într-un mod lipsit de dragoste de sine, pun caruta în fata boilor.
Mai întâi iubeste-te pe tine însuti – si apoi poti sa treci dincolo de aceasta. Ceea ce sugerez eu nu este egoism.
Cel iubit ia nastere o data cu devotamentul fata de sine. El sau ea se manifesta în afara, de îndata ce acest devotament este demn de încredere, în acel moment, devotamentul exterior si cel interior merg mâna în mâna.
Putini îl întâlnesc pe cel iubit în aceasta viata, deoarece putini au învatat sa se aprecieze si sa se cinsteasca pe ei înşisi si sa se vindece dinauntru în afara. Dar tu poti sa fii unul dintre acesti putini, daca vrei sa te dedici propriei tale vindecari.
Hotaraste-te sa o faci si cel iubit afla acest lucru. Fa un juramânt simplu: „jur ca în nici una dintre relatiile mele nu ma voi mai trada sau agresa pe mine însumi. Voi comunica în mod cinstit ceea ce gândesc si ceea ce simt. Cu compasiune fata de ceilalti, dar fara nici un fel de atasament fata de modul în care el sau ea îmi primesc comunicarea. Am convingerea ca, spunând adevarul si respectându-ma pe mine însumi, ma aflu în comuniune cu cel iubit. Nu voi mai încerca sa fac în asa fel încât „lucrurile sa mearga” în cadrul unei relatii, sacrificându-ma pe mine însumi, pentru a încerca sa îndeplinesc nevoile partenerului meu.”

Inima

„Intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din imprejurimi. Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare multime de oameni si toti ii admirau inima care era intr-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.
Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
– Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele…
Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice,locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi din inima concurenta, si acolo se vedeau rani larg deschise, inca sangerande.
– Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa?, isi sopteau uimiti oamenii.
Tanarul, dupa ce examinase atent inima batranului, si-a ridicat privirea si i-a spus razand:
– Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea – este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere!
– Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea – rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre… a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Intelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata pe care a pus-o in inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a pus inima tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranelului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept! O inima perfecta, dar lipsita de frumusete…
Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?”

[preluată de pe Resursa de Fun]

"The Cure: 500 mg Feeling" Copyright (C) Dora Sârghi

„Inima mi-e plină de iubire. Acum nu-mi mai poţi face rău!”

Există o anumită perspectivă, viziune, care ne învaţă să tratăm limitele ca orizonturi şi să înfruntăm plini de cutezare obstacolele. Ceea ce intervine în calea planurilor sau a drumurilor noastre capătă un sens prin denumirea pe care i-o dăm. Dacă privim asta ca pe un obstacol, ca pe o piatră de poticnire, atunci asta este. Dacă o privim ca pe o provocare, atunci asta este. Dar dacă am privi-o ca pe un vehicul?

„Dacă tot ce ai este un ciocan, caută în jurul tău cuie”.

În acelaşi timp, cel mai previzibil răspuns omenesc este negarea. Foarte des, în legătură cu D., am refuzat să privesc anumite adevăruri în faţă, pentru că dureau, creeau suferinţă.

Am perceput în acelaşi timp o mare intensitate a negării la A. Puterea oricărei convingeri este mare, iar puterea negării poate fi depăşită doar de o putere a conştientizării adevărului. Între două persoane cu viziuni diferite, se impune de cele mai multe ori realitatea persoanei celei mai convinse de ceea ce crede.

Eu m-am poticnit în relaţia dintre D. şi A. (a fost pentru mine un obstacol şi nu o provocare) pentru că i-am negat importanţa, am subestimat-o. Modalitatea în care am constatat că este important să depăşesc o anumită provocare este să-l folosesc ca pe un vehicul pentru acceptare.

Pentru a avea puterea de a depăşi o provocare, este important să-i recunoşti puterea şi să o respecţi ca ceea ce este. În această situaţie, este vorba despre o manipulare psihologică în care sunt în joc: dependenţă, şantaj emoţional, victimizare, lipsă de acceptare de sine, umilire, reproşuri, amorţeală emoţională şi toate celelalte „drăguţenii” din Triunghiul dramatic. Iniţial, am minimalizat impactul pe care această situaţie îl va avea asupra lui D., poate având orgoliul că am să fiu suficient de puternic să le rezolv pe toate şi să nu mă las atât de afectat.

Acestea se vindecă… cu iubire, cu iertare, din inimă şi, bineînţeles, cu acceptare. De sine, în primul rând. TOATE LUCRURILE PE CARE LE-AM CÂŞTIGAT PRIN MUNCĂ ÎN RELAŢIA CU D. LE-AM CÂŞTIGAT RECUNOSCÂND ADEVĂRUL, INCLUSIV ASPECTELE CARE NU ÎMI PLĂCEAU.

În această recunoaştere a adevărului se găseşte puterea pentru a recunoaşte autoînşelarea în faţa conştiinţei. Iar această recunoaştere a adevărului duce la eliberare. Dincolo de toată suferinţa prin care aproape nimeni nu vrea să treacă pentru că doare, se află o pace interioară care atinge numai inima celui care ştie să aştepte şi să îndure. Adevărul ne va face liberi.

Experienţele prin care trecem capătă semnificaţie prin înţelesurile pe care le dăm. Iar înţelesurile pe care le dăm depinde de perspectiva din care privim.

Oamenii puternici nu cad din pricina greşelilor lor, cât din pricina modului în care se raportează la aceste greşeli şi după modul în care le tratează.

E uşor a ne limita la a folosi o perspectivă doar asupra a ceea ce deja intelegem cu ea si sa o păstrăm într-un mediu în care să gasim doar lucruri suficient de… explicabile. Şi aproape niciodată nu încearcăm mai multe perspective. This is poor thinking. And poor living. Şi e trist.

Oamenilor nu le place imprevizibilul pentru că se tem ca ascunde lucruri, pentru care ar putea sa nu fie pregatiţi, dar a fi sau a nu fi pregatit pentru ceva este un lucru care tine de propria convingere interioara. Eu de exemplu am o convingere fixata inca din adolescenţă, chiar aveam un afis pe perete, „I shall not bend or break against anything or anyone„, ştiind că am resursele necesare pentru a ma descurca cu orice mi-ar aparea. Ştiam că Dumnezeu nu-mi da mai mult decat pot duce, mă pot bucura de viata fară să mă tem de neprevăzut. În schimb, daca îmbraţişez neprevăzutul, pot să trăiesc cu mai multă pace în suflet, iar asta mi se pare începutul adevaratei linişti sufleteşti.

Negând ceva, oferim şi mai multă putere acelui lucru sau acelei persoane negate. Recompensând prin atenţie un comportament eronat, încurajăm manifestarea acestuia în continuare, chiar dacă e vorba de negare. Nu credeţi? Urmăriţi acest filmuleţ de 2 minute, e absolut GENIAL!

Putem să folosim provocările ca vehicule numai atunci când devenim conştienţi de modul în care ne afectează fără să ne dăm seama, în momentul în care devenim conştienţi de „butoanele” pe care ni le apasă. Atunci obţinem adevărata libertate.

If you can let go, you may have what you want!

Motivul pentru care D. îl va părăsi pe A., mai devreme sau mai târziu, nu e pentru că eu am dreptate sau că adevărul este de partea mea (adevărul în realitate depinde de perspectivă, după cum mi-a spus o prietenă: „tot ce-ai spus e adevărat, doar că din perspective diferite”), ci pentru că eu deja am acceptat alegerea ei de a rămâne cu el, deja am acceptat adevărul lui, dar el nu va putea accepta adevărul meu, pentru că doare prea tare. Şi D. ştie asta. Iar această durere e cu adevărat tristă. Şi este cu atât mai tristă cu cât el nu va şti să o trăiască până la capăt… Dar nu am să reiau povestea din postul „ştiam că din orice se învaţă„.

La capătul suferinţei se află liniştea interioară obţinută prin iertare şi acceptarea de sine. Îmi aduc aminte de o replică memorabilă, de la sfârşitul piesei de teatru „Efectul razelor gamma asupra crăiţelor”:

„Inima mi-e plină de iubire. Acum nu-mi mai poţi face rău!„.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi mai recomand şi:

Dragoste de zăpadă (?) (14 mai 2009)

Libertate sau control ? (10 mai 2009)

To accept thyself (23 aprilie 2009)

Let U Go… (9 aprilie 2009)

Frică vs. iubire (a.k.a. Dragobetele lui D.) (23 februarie 2009)

Să ne iertăm din suflet… (17 decembrie 2009)

Lucrurile care ne deranjează la alţii (14 decembrie 2009)

Articole pe blog despre triunghiul dramatic:

Triunghiul dramatic (16 iunie 2009)

Concursurile de suferinţă vs. „Fiecare cu crucea lui” (12 iunie 2009)

Closer (13 februarie 2009)

O reteta de succes pentru nefericire (22 ianuarie 2009)

Finder’s keeper’s (?) (24 decembrie 2008)

Paiul şi bârna (4 decembrie 2009)

Referinţe exterioare despre triunghiu dramatic:

Alain Cardon’s Metasysteme Coaching

conversaţie utilă pe forum

„Jocul în trei. Triunghiul dramatic.” de Daniela David