Posts Tagged ‘lorena lazar

30
Sep
09

Fotografiile expuse la expoziţie

afis expozitie fotografie Din Dragoste pentru D

Lista fotografiilor de la staţia de metrou Unirii 2

  1. Pure blue (peisaj de Roxana Enache), ilustraţie la „Destin vs. soartă

  2. Somewhere Else to Be (compoziţie conceptuală de Lorena Lazăr), ilustraţie la „Replici proaste, ţigări şi un documentar monumental

  3. Doi şi cu doi fac… (portret de Roxana Enache), ilustraţie la „Dragoste cu zecimală

  4. Mirror addict (portret de Lorena Lazăr), ilustraţie la „Femeia, pe un piedestal?

  5. White Shoe (portret de Roxana Enache, model Adina Florentina Toma), ilustraţie la „Cum să fii sigur pe tine fără să fii arogant

  6. Mirror (peisaj de Roxana Enache), ilustraţie la „Love is the Answer

  7. Unclear Lights (compoziţie conceptuală de Roxana Enache), ilustraţie la „Replici proaste, ţigări şi un documentar monumental

  8. Light at the End of the Tunnel (compoziţie conceptuală de Adina Florentina Toma), ilustraţie la „Cine sunt eu

  9. Sin (detaliu de portret de Lorena Lazăr), ilustraţie la „În 10 (zece) poze + 2 puncte despre ce îmi place la D… (2)

  10. Priviri din umbră (portret de Roxana Enache), ilustraţie la „Fetiţa cu chibrituri

  11. The Light Within (portret de Roxana Enache), ilustraţie la „The Sitting Dog Theory

  12. Solitude (peisaj de Roxana Enache), ilustraţie la „Diferenţa între egoism şi centrare pe sine

  13. Sweet Prince (compoziţie conceptuală de Lorena Lazăr), ilustraţie la „Cine sunt eu

  14. Visătoare (portret de Roxana Enache), ilustraţie la „Cine sunt eu

  15. Cântă-mi povestea (portret de Lorena Lazăr), ilustraţie la „Dragostea ca un cântec (Let Me Dance With Your Soul…)

  16. True Love (portret de Roxana Enache), ilustraţie la „The Piano of Your Heart (Dragostea ca un pian)

  17. Oldies (portret de Roxana Enache, model Adina Florentina Toma), ilustraţie la „Despre concurenţă în dragoste

Lista fotografiilor de la staţia de metrou Aviatorilor

  1. No place I’d rather Be (peisaj de Lorena Lazăr), ilustraţie la „Love is the Answer

  2. The Way The Galaxy Starts to Melt (compoziţie conceptuală de Lorena Lazăr), ilustraţie la „În 10 (zece) poze + 2 puncte despre ce îmi place la D… (1)

  3. Rezolvarea problemei (portret de Roxana Enache), ilustraţie la „Respect Me, Respect You

  4. Green Grass (portret de Adina Florentina Toma), ilustraţie la „În 10 (zece) poze + 2 puncte despre ce îmi place la D… (2)

  5. Smile for Me, Please (portret de Roxana Enache), ilustraţie la „În 10 (zece) poze + 2 puncte despre ce îmi place la D… (1)

  6. Fjord II (Peisaj de Roxana Enache), ilustraţie la „Destin vs. soartă

  7. Windswept (compoziţie conceptuală de Roxana Enache), ilustraţie la „Update

  8. Reflection (portret de Lorena Lazăr), ilustraţie la „Cine sunt eu

  9. I am not Sad (portret de Roxana Enache), ilustraţie la „Spune-mi ce crezi despre moarte ca să-ţi spun cum îţi trăieşti viaţa

  10. Şotron (compoziţie conceptuală de Roxana Enache), ilustraţie la „Era odată o groapă...”

  11. Shine Like a Star (peisaj de Roxana Enache), ilustraţie la „Diferenţa dintre egoism şi centrare pe sine

  12. Ochi de grafit (detaliu de portret de Roxana Enache), ilustraţie la „Women sort for presence

  13. Fairytale Mademoiselle (portret de Adina Florentina Toma, Model Roxana Enache), ilustraţie la „Cine sunt eu

  14. Be expressive (portret de Roxana Enache), ilustraţie la „Ai să înţelegi când ai să creşti mare

  15. God’s Light (peisaj de Roxana Enache), ilustraţie la „Monologul lui Dumnezeu

  16. Doar un copil (portret de Roxana Enache), ilustraţie la „Cine sunt eu

  17. Another ID (portret de Roxana Enache, model Adina Florentina Toma), ilustraţie la „Despre concurenţă în dragoste

Lista fotografiilor de la staţia de metrou Apărătorii Patriei

  1. Fjord (peisaj de Roxana Enache), ilustraţie la „Mai multe feluri de a trăi prezentul

  2. The Ring (compoziţie conceptuală de Roxana Enache), ilustraţie la „Femeia care a murit

  3. The Hell Above Your Head (portret de Lorena Lazăr), ilustraţie la „Concursurile de suferinţă vs. Fiecare cu crucea lui

  4. Freedom (portret de Roxana Enache), ilustraţie la „Respect Me, Respect You

  5. Bleeds No More (peisaj de Lorena Lazăr), ilustraţie la „Love is the Answer

  6. Flowers, Sweet and Colorful (compoziţie conceptuală de Adina Florentina Toma), ilustraţie la „Despre concurenţă în dragoste

  7. Vino (portret de Roxana Enache), ilustraţie la „Diferenţa între egoism şi centrare pe sine

  8. Shadows (portret de Adina Florentina Toma), ilustraţie la „În 10 (zece) poze + 2 puncte despre ce îmi place la D… (1)

  9. DARE (portret de Lorena Lazăr), ilustraţie la”DARE / O femeie provocatoare

12
Sep
09

Seara din parc

La un moment dat, într-o noapte de miercuri pe care am s-o ţin minte cred că toată viaţa, am avut de făcut o alegere. Sau mai bine zis, am conştientizat-o.

Nu eşti aici ca să alegi. Asta ai făcut-o deja. Eşti aici ca să înţelegi ceea ce deja ai ales.

Oracolul, The Matrix Reloaded

Mersesem cu D. la un curs, împreună şi cu o colegă de-a ei. Ea mi-a solicitat să nu-i împărtăşesc respectivei colege că noi doi eram împreună. Eu m-am simţit jignit de faptul că mi-a cerut în mod expres asta. A mai avut solicitări sau temeri de genul acesta. Ţin minte că am întrebat-o prin decembrie: „tu chiar crezi că eu aş fi făcut sau aş fi în stare să fac asta?”

D: – Nu…

„Atunci de ce mă mai întrebi sau de ce-mi mai spui chestiile astea?”

Dincolo de asta, fără să intru în implicaţiile personale referitor la de ce e acea seară atât de importantă pentru mine, după curs, m-am plimbat cu ea spre unde stă şi am aşteptat-o în parc, în faţa blocului. Ea mi-a spus că vine în 5 minute. Nu a venit. A întârziat. Iar eu am aşteptat-o. Aş fi putut să nu o fac. Şi atunci lucrurile ar fi fost complet diferite.

Şi aceasta a fost la 6 zile după acea seară. Şi apoi iarăşi nimic nu a fost la fel, pentru că mersesem prea departe. Prea departe ca să mă mai opresc.

"The Fiction We LiIve In / A Walk to Remember" Copyright (C) Lorena Lazăr

"The Fiction We LiIve In / A Walk to Remember" Copyright (C) Lorena Lazăr

Sau, după cum urma să îmi spună un prieten care ştia povestea, „enjoy the process!”.

PS: Dacă ţi-a plăcut acest articol, s-ar putea să îţi placă şi:

Două numere prea mici

11
Sep
09

Printre pietre, petale şi lumânări

Într-una din serile pe care le petreceam împreună la mine, anul trecut pe vremea asta, i-am pus lui D. pe jos mai multe pietre, colecţionate de-a lungul timpului de pe unde am călătorit. De obicei, le ţin ca obiecte decorative pe marginea bibliotecii.

Am presărat petale de trandafir şi garoafe şi lumânări, pe hol, realizând un puzzle de pietre, petale şi lumănări, preintre care am invitat-o pe D. să mergem împreună. Sunt convins că acel mic „exerciţiu” a influenţat pozitiv relaţia noastră şi a fost o experienţă pe care mi-a venit în minte ad-hoc să o creez, la nivel metaforic.

"The Light Illuminating 2"

"The Light Illuminating 2" Copyright (C) Răzvan Nidelea

După o săptămână în care a purtat inelul, colegii de la servici crezând că e de la A. şi că în final se căsătoresc, a vrut să mi-l dea înapoi. Eu l-am refuzat, citindu-i o scrisoare pe care o făcusem, punându-mă în papucii ei, către A. Ea a fost de acord cu ceea ce am scris în procent de 70 %. Din motive legate de drepturile de autor, nu voi publica acea scrisoare, dar pot să spun că a fost pentru mine o experienţă foarte interesantă să o concep.

"A memory" Copyright (c) Lorena Lazăr

"A memory" Copyright (c) Lorena Lazăr

D. a fost impresionată de atitudinea mea, a fost realmente fermecată, dar asta a lărgit criza decizională în care se găsea. Avea, deja, de două săptămâni, o relaţie cu un alt bărbat (mama ei îi spusese să-şi bage minţile în cap, prietenele o sfătuiseră să facă cum crede), în timp ce iubitul ei iniţial era… la ţară.  Fără să bănuiască nimic, dar aparent tolerant la reproşurile pe care i le făcea D., din care v-am prezentat ieri o mostră

Needless to say, săracul A. nu a mai îndrăznit să meargă la ţară muuultă vreme… până în decembrie, când am apucat şi eu din nou să mai petrec o noapte până dimineaţa cu D….

10
Sep
09

La multi ani!

Din momentul în care D. mi-a spus că este împreună cu A., a început să vorbească cu el la telefon de faţă cu mine, în mod frecvent – un prilej excelent de a afla cum (nu) funcţionează relaţia lor. La un moment dat, D. îl sună pe A. (pe la vreo 11.30 dimineaţa) şi îl salută.

– Azi e ziua mea. N-am primit nici un telefon de la tine

A: – La mulţi ani! A, da, iartă-mă… Voiam să te sun mai târziu…

D: – Da… Bine, pa! (închide telefonul brusc)

"T's all good" Copyright (C) Lorena Lazăr

"T's all good" Copyright (C) Lorena Lazăr

20
Aug
09

Ego-ul şi sinele autentic: pe care îl pui în lumină şi pe care în întuneric?

Nu poţi să comunici cu cineva decât în limita propriilor lor abilităţi de percepţie şi înţelegere. Dacă cineva este preocupat de a avea o anumită perspectivă, care mai are şi darul de a fi reîntărită de experienţă, este greu să comunici ceva diferit de acea perspectivă. Este uşor să consideri că dacă ceva s-a întâmplat într-un anumit fel până la un moment dat, aşa trebuie să se întâmple şi de la acel moment încolo, sau că aşa chiar stau lucrurile. Obiceiurile bune, ca şi cele proaste, se întreţin precum lemnele puse pe un foc ca să continue să ardă. Citiţi numai despre lungimea ecartamentului de cale ferată în Statele Unite. Nici pe mine nu mă interesa subiectul până să am o revelaţie despre de ce sunt lucrurile aşa cum sunt.
Ţin minte că acum un an pe vremea aceasta, D. îşi făcea o mulţime de griji în legătură cu impactul pe care îl va avea operaţia pe care şi-a făcut-o la nas (deviaţie de sept) asupra cum îi va arăta faţa. Atunci când eu mă plimbam prin ţară, vizitam, D. îmi trimitea mesaje sau mă suna şi îmi transmitea care mai e starea ei sufletească. Imaginează-ţi că eşti la ora 3 dimineaţa pe tren şi primeşti un SMS cu conţinutul coşmarului unei femei despre efectul pe care îl avea operaţia respectivă. Sau de exemplu, fiind la munte îi scriu „Ţi-am luat aer de munte într-o sticlă.”, la care ea îmi răspunde: „Păstrează acel aer! Am nevoie de el!”.

Clouds_by_omlette_du_fromage „Clouds” Copyright (C) Lorena Lazăr

Buuuun… Acuma, ce uşor este să judeci şi să te gândeşti extremist: fie „ce atitudine narcisistă!” fie, „biata femeie, prin ce spaime a trecut… ar trebui înţeleasă, susţinută, compătimită…”. Dar acum, să ne gândim puţin altfel…
Este uşor să fii solidar cu cineva cu care ai o viziune comună. Desigur, pentru A., pe atunci iubitul lui D. (sau cel puţin singurul), era uşor să o înţeleagă şi să-i acorde importanţă, pentru că el îi împărtăşea grija. La urma urmei, şi pentru el era important cum arată D. Dar pentru mine nu era atât de relevantă aparenţa ei fizică, după cum era prezenţa. Iar ceea ce observam eu era că D. doar spuneaar vrea să ne întâlnim şi că poate ne vom întâni, şi în funcţie de recomandările medicului (pentru că îi era ruşine să iasă din casă bandajată). Ce observam eu, dincolo de diferite pretexte şi dincolo de diferite scuze, era concret că D. nu era lângă mine. Şi, ca o observaţie generală pentru bărbaţi, dacă nu am punctat asta până acum…

Nu vă uitaţi la ce spune o femeie,

uitaţi-vă la ce face o femeie!

Pentru mine nu era deloc relevantă viziunea lui D., dar pentru ea era determinantă. Iar nimic din ceea ce eu spuneam sau făceam nu avea cum să schimbe asta. Importanţa aparenţei fizice era ceva mai de valoare pentru D., decât orice alt lucru pe care eu aş fi încercat să îl subliniez. Iar asta era realitatea ei, care se cerea respectată. Desigur, nimeni şi nimic nu-mi împiedică imaginaţia să dea şansa de a vedea frumuseţea ei interioară, pe care chiar am văzut-o, şi în care chiar am crezut, dar doar speranţa mea nu întotdeauna generează efectul dorit de schimbare în celălalt. Da, chipul de lumină al dragostei ar trebui să îl facă şi pe celălalt să recunoască şi să trezească frumuseţea interioară, numai că asta cere un efort. D. se îngrijora referitor la potenţialul ei, la ceea ce ar putea să realizeze pe plan profesional şi nu face – din acest motiv, a şi dat la master în cele din urmă. Dar ceea ce făcea era prea puţin, raportat la cine îşi dorea să devină.
Cine mai eşti, atunci când nu îţi pui în valoare potenţialul din tine? Atunci când nu îţi dezvolţi talentul pe care ţi l-a dat Dumnezeu? În „Kingdom of Heaven” al lui Ridley Scott, personajul principal, Balian, spune: „what man is a man who does not strive to make the world better?”. Păi cine mai rămâne de pus pe un piedestal, demn de a fi admirat pentru aparenţe? Evident, egoul. Iar atunci când ceea ce rămâne este ceva peste care atunci când sufli, se dărâmă, îţi dai seama că ce iubeai era o umbră.
Un preot a spus la un moment dat la predica de duminică, cum viaţa oamenilor fără Dumnezeu este asemenea unei lumânări care fumegă până se consumă, fără să ardă cu lumină. Iar lumina este cea care face întunericul să dispară.

Be_carefull_by_rimolyne

Be Careful” Copyright (C) Adina Florentina Toma

În momentul în care am aşteptarea ca cealaltă persoană, cu care eu comunic, să considere mai important altceva, sau altfel decât ceea ce sau cum consideră important ea în mod natural, într-o manieră atât de evidentă (dar pe care cei care vor să se îndrăgostească o ignoră cu atâta desăvârşire – micile detalii care spun atât de multe, dar pe care ne facem că nu le vedem sau ne autoiluzionăm că poate nu sunt atât de relevante), există cu foarte mare probabilitate riscul de a mă dez-amăgi. Cei mai mulţi oameni nu-şi asumă riscul ca speranţele lor să fie năruite. Dar realitatea este că într-o relaţie sentimentală, nu ai parte de control. Poţi avea în cel mai bun caz influenţă, dar nu control. De aceea, mulţi caută securitatea, agăţându-se de fantasme, de cum cred ei că „ar trebui să fie lucrurile” – şi pentru că au putut funcţiona astfel o vreme , tot la fel va fi mereu.

Adevărul este că atunci când vrei ce nu trebuie, ce trebuie totuşi să faci este să ştii cum este cazul să acţionezi în aşa fel încât să obţii ce vrei şi să faci o verificare a realităţii cu referire la ce vrei, înainte de a acţiona şi a cheltui timp, energie, speranţe şi bani într-o direcţie care încă de la primele semnale pare a fi o gaură neagră. Ceea ce scriu eu pare de bun simţ, dar majoritatea preferă să nu aplice, ceea ce explică problemele lor, dar nu le rezolvă.
Bineînţeles, există ispita de a cădea în extremitatea celalaltă, aceea de a lua în considerare de la primele impresii ceea ce pare ca fiind ceea ce determină caracterul cuiva, înainte de a face tcmai acea verificare a realităţii, în mai multe contexte.  Acesta poate fi  un obicei bun de luat în considerare în filme, atunci când din câteva cadre, ne-am făcut o impresie asupra  unui caracter bine definit şi încadrat în timp şi spaţiu, dar oamenii nu sunt personaje, sunt mult mai  complecşi .

"Self. Seaside." Copyright (C) Lorena Lazăr„Self. Seaside.” Copyright (C) Lorena Lazăr

Doare atunci când iubeşti pe cineva care se iubeşte atât de mult pe sine (sau mai bine zis, îşi iubeşte orgoliul), încât nu mai are loc în suflet pentru a primi dragoste din altă parte, ci este atât de preocupat(ă) de propriul univers încât singura manieră în care poţi relaţiona cu acea persoană este să te aşezi în genunchi, să îi dai bomboana pe care o vrea şi să îl/o vezi cum se bucură, când tu de fapt înţelegi că viaţa nu se rezumă doar la acea bomboană (maşină, casă, gratificare a imaginii fizice – take your pick), dar pentru că iubeşti acea persoană, îi oferi ceea ce este important pentru ea. Doare atunci când observi că îţi deschizi sufletul complet în faţa unei persoane care nu te înţelege şi care, pe deasupra mai şi calcă în picioare această dragoste.

Da, este adevărat că cel mai adesea, aceşti oameni au suferit la rândul lor şi încearcă să compenseze ceva, dar aşa cum nimeni nu e obligat să suporte problemele pe care le am eu ca urmare a ce mi s-a întâmplat, aşa nici eu nu sunt obligat să suport toate nefericirile care au împietrit într-un asemenea mod sufletul cuiva.
De ceva vreme, comunic cu o femeie care are aceeaşi problemă a orgoliului, şi care a fost rănită în trecut şi, acumulând o cantitate foarte mare de energie negativă, nu se mai lasă deschisă (aşa cum a făcut D. cel puţin o vreme…) şi îşi hrăneşte orgoliul, din nou şi din nou, şi din nou, mai mult, şi mai mult, şi mai mult. Iar eu i-am oferit. Şi i-am oferit. Şi i-am oferit. Şi ea a luat. Şi a luat. Şi a luat. Şi nu a mai dat nimic înapoi (cel puţin deocamdată). Ştii de ce? Pentru că egoului nu contează cât de multe îi oferi, el întotdeauna vrea mai mult, pentru că niciodată ceea ce are nu va fi suficient. Pentru că narcisistul nicodată nu va reuşi să se accepte pe sine, să se uite în oglindă şi să se perceapă ca cine este, nu ca cine se iluzionează să fie în absenţa eforturilor de a continua să muncească în acest sens. Este pur şi simplu o gaură neagră. Orgoliul apare ca să umple gaura lăsată de lipsa stimei de sine. Stima de sine scăzută poate lua forma de a căuta cu posesivitate controlul. Orice exces vorbeşte despre teama din spatele lui, despre lipsa de control. Aceeaşi idee pe care am ilustrat-o sub o formă diferită şi în articolul „Vreau (!), fă-mi (!), dă-mi (!)” sau diferenţa între orgoliu şi dragoste. Mai multe despre cum funcţionează lucrurile în acest sens este povestirea „Arborele care dăruieşte„.

Linkin Park – „In the End”

O parte din tristeţea pe care am resimţit-o săptămâna trecută când am văzut „Ae fond kiss”, despre care am scris aici, am resimţit-o şi la acest deja-vu. Pentru unii oameni, care nu reuşesc niciodată să înţeleagă ceva din asta, asemenea experienţe îi împietresc, dar ceea ce mă ajută pe mine să merg mai departe este bucuria de a respecta libertatea fiecăruia.

Aici ar merge poza Dorei Sârghi, „Threads of Imagination

De aceea, pentru mine, lumea rămâne frumoasă. Bucuria de a renunţa la aşteptări, dar nu la imaginaţie, la amăgire, dar nu la speranţă, de a lăsa pe fiecare să trăiască propria alegere.
Ceea ce exprimam şi care rămâne în continuare în picioare, este pur şi simplu oboseala mea, personală,subiectivă, de a mai căuta frumuseţea interioară dincolo de aparenţa exterioară, nu şi abandonarea speranţei că ea există.

Mike Oldfield – „To Be Free „

02
Aug
09

The Dead Don’t Care to Be Ignored

"Cimitirul vesel 2" Copyright (C) Lorena Lazăr„Cimitirul vesel 2” Copyright (C) Lorena Lazăr

Ţin minte că un lucru pentru care m-am felicitat după prima întâlnire cu D. a fost faptul că am luat-o de mână şi am mângâiat-o. Această atingere fizică a transmis mult. A transmis că pot să o ating într-o manieră care o face să se simtă apropiată de mine. Limbajul atingerii, ca limbaj al dragostei, este unul care poate să difere, la nivel de convingere, şi ca resimţire a necesităţii, de la persoană la persoană. Asta a creat o diferenţă.

Atunci când am condus-o înapoi, în metrou, în timp ce îi spuneam despre diferenţa între identitate şi comportament, şi ne ţineam de mâini, ea s-a apropiat de mine şi, încet, încet, mi-am dat seama că îşi dorea să fie sărutată.

Acum, nu ştiu cât de des aţi fost pe la staţia de metrou Apărătorii Patriei, dar vă spun, factual, că majoritatea celor care vin dinspre Unirii se adună în partea din spatele metroului pentru a coborâ. În mod deosebit în acea vineri seara pe la 11.30, erau vreo 20 de pasageri foarte frustraţi a căror privire am surprins-o deschizând ochii şi îndepărtându-mi buzele de ale lui D. Nu de alta, dar după un sărut prelungit încă de pe la Constantin Brâncoveanu, mai trebuia să şi coborâm. Desigur, nu mi-a luat mult să-mi dau seama că aveam în braţe o pisică ce torcea…

Pentru articole legate de partea cu „pisică„, vă rog citiţi…

…şi Uţa se uita lung la mine

Cele 3 tipuri de femei

29
Iul
09

Diferenţa între încredere şi naivitate

Marţi, 29 iulie 2008.  Intru în discuţie cu D. pe messenger. Avea la avatar o fotografie cu valuri care se spărgeau de un ţărm sau ceva de genul acesta. Îi propun să mergem împreună la piesa „Dragostea durează 3 ani”, de Frederick Beigbeder, care se juca pe terasa „La Motoare”. Pornind de la această propunere, ea mă întreabă cât durează dragostea, după părerea mea. Eu cred că dragostea durează cât sunt dispuşi să o facă să trăiască oamenii care cred în ea, în cadrul unei relaţii. Îi propun să mai discutăm, poate să ne întâlnim la un moment dat…

În perioada respectivă, D. (urma să-mi spună), avea planificată o operaţie de deviaţie de sept, şi era îngrijorată de modul în care ar putea să-i afecteze înfăţişarea. Chiar în ziua respectivă, mersese la medicul care a asigurat-o că această operaţie are puţine şanse să îi afecteze negativ modul în care arată.

Desigur, în aceeaşi perioadă, A., iubitul ei, se obişnuise ca ea să umble noapte prin cluburi, singură, sau însoţită de prietenele ei. De fapt, chiar în noaptea dinaintea dimineţii în care o cunoscusem, fusese în club împreună cu o prietenă. Un tip care i-a plăcut îi făcuse un semn să vină cu el, dar ea l-a refuzat.

D. căuta în mod activ şi subconştient o altă relaţie, pentru că cea în care era deja implicată nu o mai mulţumea. Bărbatul cu care locuia în casă de 5 ani nu era în stare nici măcar să îşi dea seama de această căutare a ei, pretextând asta la nivel de încredere, chiar în condiţiile în care D. abia îl mai lăsa să o atingă. Există o diferenţă între încredere şi naivitate. Aşteptarea lui A. era ca D. să aibă mereu acceaşi disponibilitate, fără nici o aşteptare de schimbare. Credea că aşteptările ei neîmplinitie în privinţa lui pot trece neobservate. Nu promovez nicidecum poseseivitatea, gelozia, paranoia în relaţii (care urmau să îşi facă simţită prezenţa şi în situaţia care urma să se desfăşoare), dar nici extrema… După cum spunea un amic de-al meu, „Acolo unde prostia este o explicaţie, nu mai e nevoie să mai cauţi o alta. „

După încă o discuţie următoarea zi, miercuri, pe 30 iulie, D. mi-a trimis un SMS:

„Acesta este numărul meu. D.”.

"Rise and Shine" Copyright (C) Lorena Lazăr

"Rise and Shine" Copyright (C) Lorena Lazăr




Blog Stats

  • 124,770 afisari din 8 oct 2008