Ţin minte că atunci când A. abia aflase despre relaţia mea cu D., a fost prima dată când D. a acceptat să mergem împreună la Biserică într-o duminică. D. nu e o persoană prea religioasă, dar un lucru pe care l-am apreciat întotdeauna la ea este respectul şi pioşenia faţă de Sfintele Taine şi modul în care se comportă când intră în biserică. Cu grijă pentru orice gest, atentă să facă ceea ce este important pentru orice credincios.
Ţin minte că în mod deosebit, era atrasă de a pune lumânări. Nu înţelegea prea bine tot ce spunea preotul, dar era curioasă să desluşească un sens, în absenţa cunoaşterii Sfintei Scripturi sau a Sfintei Tradiţii. Am mai fost la biserică împreună, iar cea mai mare schimbare pe care ea a vrut să o aducă în viaţa ei a fost faptul că, după aproape 10 ani, s-a spovedit, cu 3 zile înainte de Crăciun.Am fost şi împreună la moaştele Sf. Dimitrie, atunci când s-au adus şi moaştele Sf. Ap. Pavel în Dealul Mitropoliei din Capitală.
Desigur, cu aceste floricele nu se face primăvară. Dar a fost un drum pe care D. a păşit, iar atunci când a ales să păşească, eu am fost mai liniştit în sufletul meu. Clipa care dăinuie în amintirea mea este cea în care am ascultat la o predică din cuvintele şi despre părintele Dumitru Stăniloaie, pe care l-am citat aici din cartea pe care i-am făcut-o cadou lui D. în ziua în care am cerut-o în căsătorie.
Nu voi intra în detalii pe latura aceasta, întrucât ea invită prin natura ei la intimitate. Voi menţiona doar că seara în care D. s-a spovedit a fost ultima în care am mai fost împreună (22 decembrie 2008). Am condus-o la metrou la Unirii 2, aceeaşi staţie la care s-a dat jos atunci ne-am cunoscut,unde ea îl aştepta pe A., care venea de la Aviatorilor. Cele 2 metrouri au ajuns în staţie simultan. Ne-am despărţit şi am plecat în sensuri diferite. Cum a început, aşa s-a şi terminat.
Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi mai recomand şi:
"Din Dragoste" pentru D 